17 definiții pentru precedent
PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior.
2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊
Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din
fr. précédent. PRECEDÉNT, -Ă, precedenți, -te, adj.,
s. n. 1. Adj. Care precedă pe cineva sau ceva în timp sau în spațiu; premergător, anterior.
2. S. n. Fapt sau caz anterior analog, care poate servi ca exemplu, ca regulă de conduită sau ca justificare pentru faptele sau cazurile ulterioare similare. ◊
Loc. adj. Fără precedent = așa cum nu a mai fost, așa cum nu s-a mai întâmplat până în prezent; nemaipomenit, nemaiîntâlnit, excepțional. – Din
fr. précédent.
PRECEDÉNT1, precedente, s. n. (Mai ales în construcție cu verbele «a avea», «a crea») Fapt sau caz care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare.
Evitînd orice precedent, orice sentiment de simpatie sau antipatie, să-și jure unul altuia prieteșug și sinceritate. GHICA, A. 796. ◊
Loc. adj. Fără precedent = așa cum n-a mai fost, nu s-a mai întîmplat pînă acum; nemaiîntîlnit, nemaipomenit.
Toți întoarseră capul pe rînd... așteptind un eveniment extraordinar.. o catastrofă fără precedent. C. PETRESCU, C. V. 92.
PRECEDÉNT2, -Ă, precedenți, -te, adj. Care precede sub raportul timpului sau al spațiului; premergător, anterior.
Amice! Scrisoarea precedentă fiind cam lungă, cred că te-a obosit. BOLINTINEANU, O. 355.
Dridri se simți pătrunsă de melancolie: un fragment din conversația precedentă trecea necontenit, ca o fantasmă prin mintea ei. ALECSANDRI, O. P. 145.
precedént1 adj. m.,
pl. precedénți; f. precedéntă, pl. precedénte precedént2 s. n.,
pl. precedénte precedént adj. m., pl. precedénți; f. sg. precedéntă, pl. precedénte precedént s. n., pl. precedénte PRECEDÉNT adj., s. 1. adj. anterior. 2. s. (rar) precedență. (S-a creat un ~.) Precedent ≠ posterior, ulterior, următor PRECEDÉNT, -Ă adj. Premergător, anterior. //
s.n. Fapt, caz, exemplu anterior invocat ca autoritate, ca uz stabilit etc. ♦
Fără precedent = nemaiîntâlnit, nemaipomenit. [< fr.
précédent].
PRECEDÉNT, -Ă I.
adj. premergător, anterior. II.
s. n. fapt, caz anterior care servește ca exemplu sau ca justificare pentru cazurile următoare similare; precedență. ♦ fără ~ = nemaiîntâlnit, nemaipomenit, extraordinar; unic. (< fr.
précédent, lat.
praecedens)
PRECEDÉNT1 ~tă (~ți, ~te) Care precedă; premergător; anterior. /<fr. précédent PRECEDÉNT2 ~e n. Fapt anterior care permite a înțelege un alt fapt. ◊ Fără ~ cum n-a mai fost; nemaivăzut; nemaipomenit. /<fr. précédent precedent a. care precede sub raportul timpului sau al ordinii. ║ n. fapt sau exemplu anterior invocat ca autoritate:
a crea precedente. *precedént, -ă adj. (lat.
prae-cédens, -éntis. V.
ante- și
ex-cedent). Care precede:
capitalu precedent, ora precedentă. S. n., pl.
e. Fapt orĭ exemplu precedent:
a te baza pe precedente, a crea un precedent urît. PRECEDENT adj., s. 1. adj. anterior, dinainte, premergător, (înv.) precezător. (În scrisoarea ~.) 2. s. (rar) precedență. (S-a creat un ~.) Precedent dex online | sinonim
Precedent definitie
Intrare: precedent
precedent adjectiv substantiv neutru