prâsnel definitie

22 definiții pentru prâsnel

PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.
PRISNÉL s. n. v. prâsnel.
PRÂSNÉL, prâsnele, s. n. 1. Jucărie mică făcută din lemn, din os, din metal, cu un vârf ascuțit și care se rotește pe o suprafață plană; titirez, sfârlează. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prâsnelul (sau ca un prâsnel) = foarte iute, sprinten, ager. ♦ Fig. Copil mic (sau om mic de statură) și foarte vioi. 2. Capătul (conic) inferior al fusului de tors, care face ca fusul să se învârtească mai ușor. 3. Partea interioară a fusului morii, fixată într-una din pietrele acesteia. [Var.: prisnél s. n.] – Pristen (reg. „prâsnel” < bg.) + suf. -el.
PRISNÉL s. n. v. prâsnel.
PRISNÉL s. n. v. prîsnel.
PRÎSNÉL, prîsnele, s. n. (Și în forma prisnel) 1. Jucărie făcută dintr-o rotiță străbătută de un bețișor scurt, care se răsucește între degete și apoi se aruncă pe o suprafață netedă, unde continuă să se învîrtească singură; titirez, sfîrlează. Ca pe un prisnel învîrtește trupul. EMINESCU, N. 139. ◊ Expr. (Sprinten sau iute) ca prîsnelul (sau ca un prisnel) = foarte iute, vioi, sprinten, ager. Cucoana Catinca se învîrti ca un prisnel, coborî în pivniță și se întoarse repede c-o cană plină de vin. SADOVEANU, O. III 633. Eram om sprinten ca prisnelul. RETEGANUL, P. V 81. Moșneagul, iute ca un prisnel, așterne țolul. CREANGĂ, P. 68. ♦ Fig. Copil mic și foarte vioi. 2. Rotiță de lemn găurită la mijloc, fixată la capătul de jos al fusului de tors, pentru ca acesta să se învîrtească mai ușor. 3. Partea inferioară a fusului morii (de apă sau de vînt) înțepenită într-una dintre pietrele acesteia. – Variantă: prisnél s. n.
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
prâsnél s. n., pl. prâsnéle
PRÂSNÉL s. 1. v. titirez. 2. prisnar, sfârlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEHN.) crâng, (reg.) fanar, prâstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) târcoală. (~ la cilindrul morii.)
PRÂSNÉL s. v. coada-șoricelului.
PRISNÉL s. v. bucea, bucșă, fus, grindei, osie, peniță.
prisnél (prisnéle), s. n.1. Vîrful fusului. – 2. Partea interioară a fusului morii, care transmite pietrei de moară mișcarea roții hidraulice. – 3. Sfîrlează, titirez. – 4. Coada-șoricelului (Myriophyllum). – 5. Persoană isteață, ageră. – Var. prîsnel, pristen, pristelnic. – Megl. prăslen. Sl., cf. slov. preslen, sb. pṝsljen, ceh. prslen din sl. pręsti „a toarce” (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 293; Conev 60) cf. mag. pereszlén. Legătura cu bg. părsten „inel” (Tiktin) nu este evidentă. Probabil este același cuvînt cu prîslea (var. prîsnea, pîrslea), s. m. (cel mai mic dintre fii sau dintre frați), care trebuie să exprime ideea de „copil isteț” și pe care Cihac, II, 317, îl lega de a prăsi „a reproduce” și Scriban de sl. pristŭ „deget”.
PRÂSNÉL1 ~e n. 1) Jucărie mică în formă de con cu vârf ascuțit, care, fiind răsucită bine și lăsată să cadă pe o suprafață plană, își continuă mișcarea de rotație, păstrându-și astfel echilibrul; titirez; sfârlează. ◊ Iute ca ~ul sprinten. 2) Capătul conic din partea de jos a fusului de tors (care înlesnește rotirea acestuia); sfârlează; titirez. 3) Partea inferioară a fusului morii, fixată în una din pietre. /<sl. pristeni
PRÂSNÉL2 ~i m. Copil mic și sprinten. /<sl. pristeni
prisnel n. Mold. 1. rotiță dela capătul de jos al fusului unei mori (prin care trec măselele roatei): prisnelul morii e alcătuit din șapte șiștori; fig. moșneagul iute ca un prisnel CR.; 2. Bot. peniță. [Tr. pristen = serb. PRSTEN, inel].
prisnél, prîsnél și (Vc.) spîrnél și (Trans.) prísten și prístene n., pl. e (sîrb. pršijen, vertebră, ceh. presien, prisnel, d. vsl. prensti, a toarce). Feru rătund care mărginește făcău sus și jos. La fusu moriĭ, partea în care se prind dințiĭ roateĭ (V. tîrcol). Rotiță pusă la capătu de jos al fusuluĭ ca să-ĭ dea maĭ multă forță la învîrtire (volant). Prîsnel (nord), fus foarte mic. Titirez. Fig. Om ĭute, om ager. Est. O plantă numită și peniță (Vezĭ-o). – Și zbîrnel (ChN. I, 199).
prîsnél, V. prisnel.
zbîrnél, V. prisnel.
prisnel s. v. BUCEA. BUCȘĂ. FUS. GRINDEI. OSIE. PENIȚĂ.
prîsnel s. v. COADA-ȘORICELULUI.
PRÎSNEL s. 1. sfîrlează, titirez, (înv. și reg.) sfîrlă. (~ cu care se joacă copiii.) 2. prisnar, sfîrlează, titirez, (reg.) măciucă. (~ la fusul de tors.) 3. (TEHN.) crîng, (reg.) fanar, prîstelnic, (Olt.) vălug. (~ la roata morii.) 4. (TEHN.) (reg.) tîrcoală. (~ la cilindrul morii.)
PRISNEL, culme muntoasă în N Pod. Someșan, parte componentă a șirului de munți scufundați („jugul intracarpatic”) care fac legătura între Carpații Orientali și cei Occidentali. Extinsă pe direcție NNE-SSV, în prelungirea NE a m-ților Meseș, P. are aspectul unui deal înalt, cu povârnișuri abrupte și cu o culme largă, teșită ca o platformă. Culmea P. este alcătuită din șisturi cristaline și petice de calcar. Alt. max.: 651 m (vf. Prisnel). Acoperită cu păduri de carpen și gorun.

prâsnel dex

Intrare: prâsnel
prâsnel substantiv neutru
prisnel substantiv neutru
zbârnel substantiv neutru