Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru postfațat

POSTFAȚÁ, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.
POSTFAȚÁT, -Ă, postfațați, -te, adj. Care are postfață. – V. postfața.
POSTFAȚÁ, postfațez, vb. I. Tranz. A scrie postfața unei cărți. – Din postfață.
POSTFAȚÁT, -Ă, postfațați, -te, adj. Care are postfață. – V. postfața.
postfațá vb., ind. prez. 1 sg. postfațéz, 3 sg. și pl. postfațeáză
A postfața ≠ a prefața
POSTFAȚÁ vb. tr. a scrie o postfață. (< postfață)
postfațát, -ă adj.1. Urmat de o postfață ◊ „În revista «Mioritza» a Universității de limbi și literaturi romanice Rochester din New York [...], în volumul VIII, dec. 1983, postfațat de Mircea Eliade [...]” R.lit. 2 II 84 p. 24. ◊ „Umberto Eco – Numele trandafirului. Romanul este tradus și postfațat de Florin Chirițescu [...]” R.lit. 10 I 85 p. 2; v. și 16 V 85 p. 24. ♦ 2. (Prin extensie) Urmat ◊ „Nu cred că mai este necesar să aduc argumente în sprijinul organizării unor spectacole de teatru prefațate, sau mai bine-zis, postfațate de un dialog viu, direct între scenă și public.” Cont. 1 II 75 p. 2 (din postfață + -at)

Postfațat dex online | sinonim

Postfațat definitie

Intrare: postfața
postfața verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: postfațat
postfațat adjectiv