PORTOLÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁCĂ, portulace, s. f. (Bot.; pop.) Agurijoară. [Var.: portolác, portulác s. m.] – Din lat. portulaca.

PORTOLÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁCĂ, portulace, s. f. (Bot.; pop.) Agurijoară. [Var.: portolác, portulác s. m.] – Din lat. portulaca.

PORTOLÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁC s. m. v. portulacă.

PORTULÁCĂ, portulace, s. f. (Bot.) Plantă erbacee decorativă, care crește printre pietre, cu frunzele cărnoase și florile galbene, albe, portocalii, roz sau roșii, care se deschid numai la soare (Portulaca grandiflora); agurijoară. Pentru a stîrpi omizile de pe pomi, să iei o buruiană care se cheamă portulacă, adică picior-de-găină, să o amesteci cu oțet și să stropești pomii. ȘEZ. XV 109. (Și în forma portolac) Pe-aici a fost odată un castel Cu brîu multicolor de portolac. TOPÎRCEANU, P. 268. – Variante: portolác, portulác s. m.

portulácă s. f., g.-d. art. portulácei; pl. portuláce

portulácă s. f., g.-d. art. portulácei; pl. portuláce

PORTULÁCĂ s. (BOT.) 1. v. agurijoară. 2. (Portulaca oleracea) (reg.) dragoste, grașiță, porcină, urechelniță, buruiană-grasă, floare-de-piatră, pita-porcului.

PORTULÁCĂ ~ci f. 1) Plantă erbacee decorativă (care crește printre pietre), având tulpina ramificată, frunze cărnoase, păroase și flori mari de diferite culori, care se desfac numai la soare; agurijoară. 2) Floare a acestei plante. /<lat. portulaca

*portulácă f., pl. e (lat. portuláca). Ghețușcă. V. porcin 2.

PORTULACĂ s. (BOT.) 1. (Porlulaca grandiflora) agurijoară, (reg.) ciuelănaș, gheață, ghețișoară, grașiță, grăjnicioară, nudli, pietricică, porcire, floare-de-nisip, floare-de-piatră, iarbă-grasă. 2. (Portulaca oleracea) (reg.) dragoste, grașiță, porcină, urechelniță, buruiană-grasă, floare-de-piatră, pita-porcului.