PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă.

POROCLÍ vb. IV v. porecli.

PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. 1. A da cuiva o poreclă (1). 2. (Înv. și reg.) A da cuiva un nume; a numi. [Var.: (reg.) poroclí vb. IV] – Din poreclă.

POROCLÍ vb. IV v. porecli.

PORECLÍ, poreclesc, vb. IV. Tranz. A da o poreclă; a supranumi. Gospodarii de la Malu Surpat, care puneau nume noi la toate, porecliseră pe Agapia lui Lungii, «Scurta» căci i-ajungea numai pînă la subțiori lui Iordan. SADOVEANU, M. C. 6. Mă întreceam cu fetele cele mai mari din. tors și ele din răutate mă porecleau «Ion Torcălău». CREANGĂ, O. A. 287. – Variantă: (regional) poroclí (ISPIRESCU, L. 229) vb. IV.

POROCLÍ vb. IV v. porecli.

poreclí (a ~) (-re-cli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclésc, imperf. 3 sg. porecleá; conj. prez. 3 să porecleáscă

poreclí vb. (sil. -cli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poreclésc, imperf. 3 sg. porecleá; conj. prez. 3 sg. și pl. porecleáscă

PORECLÍ vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)

PORECLÍ vb. v. chema, numi.

A PORECLÍ ~ésc tranz. (persoane) A numi cu o poreclă. /Din poreclă

A SE PORECLÍ mă ~ésc intranz. A face (concomitent) schimb de porecle (unul cu altul). /Din poreclă

poreclì v. a da o poreclă.

poreclésc v. tr. (d. poreclă). Daŭ o poreclă, supranumesc: copiiĭ aŭ obiceĭ de se poreclesc între eĭ. – Și poroclesc (est), poriclesc, policresc și polocresc (vest).

poroclésc, V. poreclesc.

porecli vb. v. CHEMA. NUMI.

PORECLI vb. a boteza, a chema, a denumi, a intitula, a numi, a spune, a supranumi, (înv. și reg.) a număra, (înv.) a grăi, a nomina, a numeni, a titlui. (Pentru vitejia lui l-au ~ „Bravul”.)