por definitie

23 definiții pentru por

POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, reprezentând canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară a celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de dimensiuni mici în interiorul unui corp solid. – Din fr. pore, lat. porus.
POR, pori, s. m. 1. Mic orificiu pe suprafața pielii, care corespunde cu canalul excretor al glandelor sudoripare și sebacee. 2. Orificiu în membrana primară al celulelor vegetale, prin care se asigură schimbul de apă, de gaze și de substanțe nutritive. 3. Gol de mici dimensiuni în masa unui corp solid sau a unui agregat de substanțe solide. – Din fr. pore, lat. porus.
POR, pori, s. m.Mic orificiu pesuprafața pielii, prin ctre se deschideglanda sudoripară. Își văzu amănunțit în sticla poleită, porii obrazului astupați de pudră. PETRESCU, C. V. 168. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. CĂLINESCU, E. O. I 246. Nu putea scăpa de mirosul acela. scîrbos pe care-l ducea cu el, îmbibat parcă în toți porii pielii. BART, E. 254. ♦ Gol de dimensiuni mici în masa unui corp solid.
por s. m., pl. pori
por s. m., pl. pori
POR s. (ANAT.) ostium.
POR s. v. căpiță, claie, porcoi, stog.
POR s.m. 1. Mică deschizătură a pielii, prin care se elimină sudoarea. ♦ Orificiu la unele animale și plante inferioare (rime, pești, ciuperci etc.). 2. Mic gol, gaură mică în masa unui corp solid. [< fr. pore, cf. gr. poros – trecere].
POR1 s. m. 1. mic orificiu al pielii, prin care se elimină sudoarea. 2. orificiu la unele animale și plante inferioare. 3. mic gol în masa unui corp solid. (< fr. pore, lat. porus, gr. poros)
POR2(O), -PÓR/PORI- elem. „por, orificiu, canal”. (< fr. por/o/-, -pore, pori-, cf. lat. porus, gr. poros)
por (póri), s. m.1. Praz (Allium porrum). – 2. Usturoi sălbatic (Allium scordoprasum, Allium ascalonicum). – Var. pur. Lat. pǒrrus (Pușcariu 1352; REW 6670). Uz popular, se folosește în Dîmbovița și este în mod sigur cuvînt moștenit.
POR ~i m. 1) Orificiu minuscul al canalelor excretoare ale glandelor sudoripare și sebacee pe suprafața pielii. 2) Orificiu mic în membrana celulelor vegetale prin care se realizează schimbul de substanțe. 3) Gol mic în masa unui corp solid. /<fr. pore, lat. porus
por m. 1. interstiții ce separă moleculele corpurilor; 2. deschizături mici în piele pe unde se transpiră.
Por-Impărat m. rege al Indiei, învins de Alexandru Macedon: fie măcar dela Por-împărat Al. [Personaj devenit popular prin mijlocirea Alexandriei].
poriu m. Tr. Bot. praz. [Lat. PORRUM].
2) *por m. (lat. porus, d. vgr. póros, trecere). Interstițiŭ aproape invizibil în pele, în scoarța arborilor și’n altele: sudoarea ĭese pin porĭ.
1) por m. V. pur 1.
1) púr și (Vs.) por m. (lat. porrum și porrus, praz. V. praz). Usturoĭ sălbatic (allium scorodoprasum), cu varietățile rotundum, ochroléucum și ascalónicum). – Și hagimă (nord) și hașmă (Trans.). Praz (Trans.) V. aĭ 1.
por s. v. CĂPIȚĂ. CLAIE. PORCOI. STOG.
POR subst. (praz), cf. și „Por împărat” din „Alexăndria”; nu din Porfir (etim. Pașca), n. calend. folosit numai în forma Profir. 1. Poru, Gr., olt. (Sd XXII); Por nume de bou (Sc). 2. Pora, Nic., literat. 3. Porea, Gh., din Ceraș (BCI XII 141); – Radul, 1425 (Div 63); Porescu act. 4. Poricel act. 5. Poruțiu, ard. 6. Cf. Poride, Dămian, ard. (Met 224); pentru sufix cf. și Stoide < Stoia.
-POR „deschidere, ieșire, orificiu”. ◊ gr. poros „trecere, pasaj” > fr. -pore, engl. id., germ. -por > rom. -por.
POR-1, v. PORO-1.~encefalie (v. -encefalie), s. f., boală caracterizată prin existența unei cavități deschise în formă de crater la suprafața creierului; ~enchim (v. -enchim), s. n., țesut vegetal aparent poros, format din celule alungite; sin. țesut poros.
POR-2, v. PORO-2.~omfal (v. -omfal), s. n., hernie ombilicală însoțită de calozitate zonală.

por dex

Intrare: por
por substantiv masculin
Intrare: por (pref. - îngroșare)
por 2 pref. - îngroșare
Intrare: por (pref. - tub, por)
por 1 pref. - tub, por
Intrare: por (suf.)
por suf.
Intrare: Por
Por