popritoare definitie

2 intrări

11 definiții pentru popritoare

POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.
POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care poprește, care sechestrează, care are putere de sechestru. – Popri + suf. -tor.
POPRITOÁRE, popritori, s. f. Lanț, frînghie etc. care servește pentru a opri, a împiedica sau a reține ceva; opritoare. ♦ Parte a hamului cu care se opresc din mers caii.
POPRITÓR, -OÁRE, popritori, -oare, adj. Care sechestrează, care are putere de sechestru. Sarcină popritoare asupra unui imobil.
popritoáre (reg.) (po-pri-) s. f., g.-d. art. popritórii; pl. popritóri
popritór (înv.) (po-pri-) adj. m., pl. popritóri; f. sg. și pl. popritoáre
popritoáre s. f. (sil. -pri-), g.-d. art. popritórii; pl. popritóri
popritór adj. m. (sil. -pri-), pl. popritóri; f. sg. și pl. popritoáre
POPRITOÁRE ~óri f. reg. 1) Bucată de lemn (par, stâlp, prăjină etc.) cu care se sprijină provizoriu ceva; proptea. /a popri + suf. ~toare
POPRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre instanțe judecătorești) Care poprește; cu dreptul de a face un sechestru. /a popri + suf. ~tor
popritoare f. lanț sau frânghie de poprit.

popritoare dex

Intrare: popritor
popritor adjectiv
  • silabisire: -pri-
Intrare: popritoare
popritoare substantiv feminin
  • silabisire: -pri-