popri definitie

2 intrări

13 definiții pentru popri

POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. (Pop.) A împiedica, a interzice, a opri. 2. (Pop.) A reține cu forța (în timpul unei cercetări penale); a aresta. 3. (Jur.) A face o poprire. – Din sl. poprĕti.
POPRÍ, popresc, vb. IV. Tranz. 1. A opri, a reține, a împiedica, a interzice. Întăi am venit ca să tăiem și să poprim lăptocul morii tale. SADOVEANU, N. P. 109. Eu zbor în stînga și-n dreapta, ca voioasa ciocîrlie Pe care n-o mai poprește ferecata colivie. HASDEU, R. V. 14. Intrarea în lagăr a oamenilor particulari nu era poprită nici ziua, nici noaptea, dacă ei cunoșteau cuvîntul de ordin. FILIMON, C. 271. ◊ Refl. pas. Vitele vor fi slobode pînă la 1 martie 1867, cînd se popresc țarinele. I. IONESCU, M. 291. 2. A face poprire (2); a sechestra. (Refl. pas.) Dacă intră pe proprietatea cuiva și strică, fie ce-o fi: vită, tractor, gîscă, se poprește! GALAN, B. I 128. 3. A aresta. Nu se poate înfățișa cu ușurință în vederea lumii, ca să nu-l poprească străjile. SADOVEANU, N. P. 181. 4. (Mold., Bucov.) A propti, a sprijini, a rezema. Cuțui i se puse în față, poprindu-l cu brațele încordate, ca pe un mal. SADOVEANU, B. 284.
poprí (a ~) (pop.) (po-pri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 să popreáscă
poprí vb. (sil. -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. poprésc, imperf. 3 sg. popreá; conj. prez. 3 sg. și pl. popreáscă
POPRÍ vb. v. aresta, deține, interzice, împiedica, închide, întemnița, opri, prohibi, propti, reține, rezema, sechestra, sprijini, sta, susține.
poprí (poprésc, poprít), vb.1. A reține, a opri. – 2. A interzice. – 3. A confisca, a sechestra. – 4. (Mold.) A sprijini, a propti, a rezema. – Var. propri. Sl. poprĕti (Cihac, II, 229), cf. opri. – Der. popreală (var. prop(r)eală), s. f. (oprire; detenție, arest; prohibiție); popritoare (var. propritoare), s. f. (pană, piedică; proptea, reazem); popriște (var. păpriște), s. f. (stadiu, măsură de distanță), din sl. poprište „drum”, sec. XVII, înv.
A POPRÍ ~ésc tranz. pop. 1) v. A OPRI. 2) reg. (pereți, maluri etc.) A sprijini cu o proptea; a propti. 3) (bunuri materiale) A supune unui sechestru; a sechestra. 4) pop (persoane) A reține prin arest; a aresta. /<sl. poprĕti
poprì v. V. oprì: un rîu ce nu se poate popri din curgerea lui. [Slav. POPRIETI, a sprijini].
poprésc v. tr. (vsl. po-prĭeti, a sprijini, cu var. podŭ-prĭeti, de unde și formele vechĭ podpresc, potpresc, protpesc, astăzĭ proptesc, propesc. V. opresc). Opresc (rețin, interzic, păstrez, rezerv). Arestez. Sechestrez. – În est și propesc, 1. opresc, 2. sprijin.
popri vb. v. ARESTA. DEȚINE. INTERZICE. ÎMPIEDICA. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. OPRI. PROHIBI. PROPTI. REȚINE. REZEMA. SECHESTRA. SPRIJINI. STA. SUSȚINE.
POPRI vb. 1. Poprinca, Ioan (16 A IV. 224). 2. Prob. Poprican, I., țig. (16 A III 92); -i s.
popri, popresc v. t. (pop.) a aresta, a închide

popri dex

Intrare: popri
popri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -pri
Intrare: Popri
Popri