poporime definitie

8 definiții pentru poporime

POPORÍME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
POPORÍME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime.
POPORÍME s. f. (Învechit) Popor, norod, mulțime; populație. Alerga poporimea din toate părțile, cu mic, cu mare. ISPIRESCU, L. 141. Să fi văzut... banda de călușari, care venise tocmai de pe malul Mureșului să inimeze poporimea din Brașov, în acele zile solemne, prin dansurile ei minunate. ODOBESCU, S. I 468. Vechiul Luvru e deschis Poporimei din Paris Care aleargă să privească Armia Cavalerească. ALECSANDRI, P. II 83.
poporíme (înv., reg.) s. f., g.-d. art. poporímii
poporíme s. f., g.-d. art. poporímii
POPORÍME s. v. gloată, locuitori, mulțime, norod, plebe, popor, populație, prostime, vulg.
poporíme f. (d. popor). Poporu dintr’un loc saŭ dintr’o localitate, populațiune: toată poporimea a venit la paradă.
poporime s. v. GLOATĂ. LOCUITORI. MULȚIME. NOROD. PLEBE. POPOR. POPULAȚIE. PROSTIME. VULG.

poporime dex

Intrare: poporime
poporime substantiv feminin