poporan definitie

16 definiții pentru poporan

POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.
POPORÁN, -Ă, poporani, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care aparține poporanismului, privitor la poporanism. 2. (Înv. și pop.) Popular. II. S. m. și f. 1. (Ieșit din uz) Persoană care făcea parte din grosul populației; spec. sătean, țăran. 2. (Înv. și reg.) Enoriaș. – Popor + suf. -an.
POPORÁN1, -Ă, poporani, -e, adj. Popular. Întîmpinară neapărat o mare greutate de a exprima pre limba necidtivată și cu totul poporană a romînilor, atîtea idei de ordine mai înălțată. ODOBESCU, S. I 365. Multe parascovenii – de mi-e iertat a împrumuta astă zicere poporană – are limba noastră. NEGRUZZI, S. I 258.
POPORÁN2, -Ă, poporani, -e, s. m. și f. 1. (Mai ales la m. pl.) Credincios care aparține linei parohii; enoriaș, parohian. (Cu pronunțare regională) Cînd avea el chef, îl auzeam și noi, poporănii, cum își înalță glasu-i dulce de tenor. SADOVEANU, E. 126. Preoți și dascăli și poporăni ca aceia de făceau mare cinste satului lor. CREANGĂ, A. 33. 2. (Rar) Locuitor al satului; sătean, țăran. Pe-averi de voievozi se vede suveran... Ajunge-al lumii domn din fiu de poporan. MACEDONSKI, O. I 102. – Variantă: poporeán, -ă (CONTEMPORANUL, III 650) s. m. și f.
poporán (înv.) adj. m., s. m., pl. poporáni; adj. f., s. f. poporánă, pl. poporáne
poporán adj. m., s. m., pl. poporáni; f. sg. poporánă, pl. poporáne
POPORÁN adj. v. popular.
POPORÁN adj. v. popular.
POPORÁN s. v. concetățean, enoriaș, sătean, țăran.
POPORÁN1 ~ă (~i, ~e) înv. 1) Care ține de poporanism; propriu poporanismului. 2) v. POPULAR. /popor + suf. ~an
POPORÁN2 ~ă (~i, ~e) m. și f. înv. Credincios ortodox. /popor + suf. ~an
poporan a. ce aparține poporului: cărți poporane. ║ m. enoriaș: poporeni, preoți și dascăli CR. [V. popor 4].
poporán, -că s., pl. ănĭ, ănce (din maĭ vechĭu poporean, d. popor). Enoriaș, parohian, locuitor din parohie: poporăniĭ bisericiĭ. – Ca adj. e greșit. Se zice numaĭ popular. S’ar putea zice poporănesc, ceĭa ce ar fi conform spirituluĭ limbiĭ româneștĭ. Dar poporan nu e de cît un substantiv!
POPORAN adj. popular, (înv. și reg.) poporal, (înv.) poporar. (Literatură ~.)
poporan adj. v. POPULAR.
poporan s. v. CONCETĂȚEAN. ENORIAȘ. SĂTEAN. ȚĂRAN.

poporan dex

Intrare: poporan (adj.)
poporan adjectiv
Intrare: poporan (s.m.)
poporan substantiv masculin