poporațiune definitie

10 definiții pentru poporațiune

POPORÁȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiúne s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population).
POPORAȚIÚNE s. f. v. poporație.
POPORÁȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiúne s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population).
POPORAȚIÚNE s. f. v. poporație.
POPORÁȚIE, poporații, s. f. (Și în forma poporațiune) 1. (Ist.) Colectivitate umană superioară tribului și anterioară națiunii, ai cărei membri locuiau pe același teritoriu, vorbeau aceeași limbă și aveau aceeași tradiție culturală. V. popor. 2. (Învechit) Populație. Deopotrivă cu școala este... folositoare și instituirea de bănci rurale, pentru deșteptarea și ridicarea poporațiunii sătești. ODOBESCU, S. A. 480. ♦ Număr mare de oameni, mulțime; popor (3). Această piață mare... se acoperi în curînd cu sute de panere pline de provizii și cu o poporație de precupeți veniți de la țară. ALECSANDRI, O. – 285. – Variantă: poporațiúne s. f.
POPORAȚIÚNE s. f. v. poporație.
poporáție (înv.) (-ți-e) s. f., art. poporáția (-ți-a-), g.-d. art. poporáției; pl. poporáții, art. poporáțiile (-ți-i-)
poporáție s. f. (sil. -ți-e), art. poporáția (sil. -ți-a), g.-d. art. poporáției; pl. poporáții, art. poporáțiile (sil. -ți-i-)
POPORÁȚIE s. v. locuitori, populație.
poporație s. v. LOCUITORI. POPULAȚIE.

poporațiune dex

Intrare: poporație
poporație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
poporațiune