Dicționare ale limbii române

23 definiții pentru poponete

POPONEÁȚĂ s. f. v. poponeț3.
POPONÉTE s. m. v. poponeț1.
POPONÉȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.
POPONÉȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou.
POPONÉȚ4 s. m. (Bot.; pop.) Volbură (Convolvulus arvensis). – Cf. sb. poponac, ucr. oponeț.
POPONEÁȚĂ s. f. v. poponeț3.
POPONÉTE s. m. v. poponeț1.
POPONÉȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.
POPONÉȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou.
POPONEÁȚĂ s. f. v. poponeț.
POPONÉTE s. m. v. poponeț.
POPONÉȚ, (1) poponeți, s. m., (2, 3, 4) poponețe, s. n. 1. (Zool.) Șoarece de cîmp și de pădure, lung de aproximativ 12 cm, cu spinarea roșcată și pîntecele alb, care are obiceiul să stea în două picioare; trăiește în galerii subterane, de unde iese după hrană, făcînd stricăciuni pe ogoare (Apodemus sylvaticus). ◊ Expr. A sta (sau a rămîne) poponeț = a sta (sau a rămîne) în picioare, drept, nemișcat, înțepenit. Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83. După ce m-a doftorii, am rămas un timp poponeț în marginea patului. id. N. F. 87. A veni poponeț = a veni ca din senin, tam-nisam; a da buzna (peste cineva). A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat. Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73. 2. Opaiț, sfeșnic. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78. Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814. 3. Momîie de speriat păsările; sperietoare. 4. (Familiar) Șezut, dos. O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196. – Variante: poponéte s. m., poponeáță s. f.
poponéț (feștilă, sperietoare de păsări, șezut) s. n., pl. poponéțe
POPONÉȚ s. v. guzgan, momâie, opaiț, pălimar, pop, rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, sperietoare, șoarece-de-câmp, șoarece-de-pădure, șobolan, volbură.
POPONÉȚ1 ~e n. reg. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură topită; opaiț. 2) Suport pentru lumânări. /cf. sb. poponac, ucr. oponeț
poponéte s.m. sg. (reg.) colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană.
poponeț n. 1. Mold. Bot. volbură; 2. opaiț: dă masalaua pe un poponeț; a sta poponeț, a sta ca un stâlp (în drum), a fi provocător (VLAHUȚĂ). [Sârb. POPONAȚ, volbură; sensul 2 face aluziune la tulpina volubilă a plantei].
popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.
poponéte m. (d. Pop). Munt. Pop, proptea verticală. Popondoc, (guzgan). Adv. A sta poponete, a sta pop, a sta poponeț. – Și țoponete.
poponéț m. (d. pop. saŭ rut. oponec. V. popondoc). Est. Popondoc (guzgan). O plantă graminee cu un spic vertical. S. n., pl. e. Pop, proptea verticală. Sfeșnic de lut, opaiță în care se pune un boț de seŭ țuguĭat saŭ și altă grăsime maĭ moale. Momîĭe. Adv. Se zice despre ceva care stă înaintea ta și pare că așteaptă: Tocmaĭ cînd era masa gata, hop și el poponeț! Ce-mĭ staĭ poponeț la ușă? Ce mĭ-aĭ venit acuma poponeț? Ce-mĭ puĭ chitanțele poponeț pe masă? A sta poponeț, a sta pop, a sta copăcel. V. popîc.
poponeț s. v. GUZGAN. MOMÎIE. OPAIȚ. PĂLIMAR. POP. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. SPERIETOARE. ȘOARECE-DE-CÎMP. ȘOARECE-DE-PĂDURE. ȘOBOLAN. VOLBURĂ.
poponeață, poponețe s. f. (eufem.) fese
poponeț, poponețe s. n. (eufem.) fese

Poponete dex online | sinonim

Poponete definitie

Intrare: poponeață
poponeață
Intrare: poponeț (s.n.; -e)
poponeț s.n.; -e substantiv neutru
Intrare: poponete
poponete