poplin definitie

8 definiții pentru poplin

POPLÍN, (2) poplinuri, s. n. 1. Țesătură subțire de bumbac mercerizat, cu firele de urzeală mai subțiri decât cele de băteală, folosită mai ales pentru confecționarea unor obiecte de îmbrăcăminte, în special cămăși și bluze. 2. (La pl.) Sortimente de țesături din asemenea fire. – Din germ. Pop(e)lin, fr. popeline.
POPLÍN, poplinuri, s. n. Țesătură lucioasă de bumbac mercerizat, cu firele de urzeală mai subțiri decât cele de băteală, folosită mai ales pentru cămăși bărbătești sau pentru îmbrăcăminte ușoară femeiască; (la pl.) sortimente diferite de țesături din asemenea fire. – Din germ. Pop(e)lin, fr. popeline.
POPLÍN, poplinuri, s. n. 1. Țesătură lucioasă de bumbac mercerizat, caracterizată prin aceea că are firele de urzeală mult mai subțiri decît cele de bătătură, fiind folosită mai ales pentru cămăși bărbătești sau pentru îmbrăcăminte ușoară femeiască. Țesătură cu urzeala de mătase și cu bătătura de lînă. Poplin de lînă.
poplín (po-plin) s. n., (sorturi) pl. poplínuri
poplín s. n. (sil. -plin), (sorturi) pl. poplínuri
POPLÍN s.n. Țesătură de mătase amestecată cu lână, cu bumbac sau cu in, care are urzeala mai subțire decât băteala. [< germ. Poplin, fr. popeline].
POPLÍN s. n. țesătură de bumbac mercerizat, cu urzeala mai subțire decât băteala. (< fr. popeline, germ. Poplin, rus. poplin)
POPLÍN ~uri n. 1) Țesătură de bumbac mercerizat, având firele de bătătură mai groase decât cele de urzeală, folosită la confecționarea îmbrăcămintei ușoare. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. /<germ. Pop[e]lin, fr. popeline

poplin dex

Intrare: poplin
poplin substantiv neutru
  • silabisire: -plin