popesc definitie

2 intrări

28 definiții pentru popesc

POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc.
POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Pop.) Care aparține unui popă (1), propriu, caracteristic unui popă, de popă; preoțesc. ◊ Mere popești = soi de mere dulci și gustoase. Pere popești = soi de pere dulci. ♦ (Pop.) Din neam de popă (1). ♦ Fig. (Despre voce) Cu timbru nazal, ușor cântat, specific popilor (1). ♦ Fig. De dimensiuni, de proporții mari. – Popă + suf. -esc.
POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
POPÉSC, -EÁSCĂ, popești, adj. (Popular și familiar; uneori cu sens depreciativ) De popă; preoțesc. Fiule, zise împăratul șerpilor cu un glas popesc, îmi pare bine, fiule. RETEGANUL, P. V 7. Frunză verde lemn domnesc, Am drăguț fecior popesc. HODOȘ, P. P. 67. ◊ Mere popești = specie de mere dulci și gustoase. Pere popești = specie de pere dulci, de culoare galbenă. ♦ Fig. (Despre unele obiecte sau acțiuni) Mare ca dimensiuni, ca proporții, ca intensitate. Se ștergea la ochi cu o basma popească. PAS, Z. I 28. Nemaifiind supărat de nimene, trage Ivan un somn de cele popești. CREANGĂ, P. 303.
POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.
popésc (pop.) adj. m., f. popeáscă; pl. m. și f. popéști
popí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 să popeáscă
popésc adj. m., f. popeáscă; pl. m. și f. popéști
popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă
POPÉSC adj. v. preoțesc.
POPÉSC adj. v. clerical, duhovnicesc, ecleziastic, preoțesc.
POPÍ vb. v. hirotonisi.
POPÍ vb. v. păstori.
A popi ≠ a despopi, a răspopi
POPÉSC ~eáscă (~éști) pop. 1) Care este caracteristic pentru popi; de popă; preoțesc; păstoresc. 2) fig. (despre unele obiecte, acțiuni) Care este de dimensiuni sau de intensitate mare; zdravăn. Colac ~. /popă + suf. ~esc
A POPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă
A SE POPÍ mă ~ésc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă
popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
popesc a. 1. ce ține de popă; 2. caligrafic: slovă popească; 3. (ironic) sforăitor: trage Ivan un somn de cele popești CR. ║ adv. popește, ca popii: carte nu știe, dar calcă popește PANN. (v. popă).
popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.
1) popésc, -eáscă adj. (d. popă, ca și vsl. popĭskŭ popesc, d. popŭ, popă). Fam. Preuțesc, de popă: haĭne popeștĭ. Fig. Zdravăn, țeapăn: prînz, somn popesc. Mare: buzunare popeștĭ. Slove popeștĭ, litere cirilice.
2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.
POPESC adj. (BIS.) preoțesc, (livr.) sacerdotal, păstoresc. (A îmbrăca haina ~.)
popesc adj. v. CLERICAL. DUHOVNICESC. ECLEZIASTIC. PREOȚESC.
POPI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
popi vb. v. PĂSTORI.

popesc dex

Intrare: popesc
popesc adjectiv
Intrare: popi
popi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a