popas definitie

12 definiții pentru popas

POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.
POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire pentru odihnă în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). ♦ (Pop.) Pauză în timpul unei activități; odihnă. ◊ Loc. adj. și adv. Fără popas (sau popasuri) = neîncetat, neîntrerupt; continuu. ◊ Loc. adv. (Rar) În popasuri = agale, alene, cu întreruperi. ◊ Expr. A nu avea popas (sau popasuri) = a nu avea astâmpăr, a nu avea liniște, a nu-și găsi locul. 2. Loc în care se oprește cineva pentru a poposi; loc destinat pentru oprire. – Din sl. popasŭ.
POPÁS, popasuri, s. n. 1. Oprire (pentru odihnă) în timpul unui drum mai lung; ședere mai îndelungată într-un loc (în timpul unei călătorii). Pînă a ajunge la Vieroș n-am avut nicăieri popas și pace. SADOVEANU, E. 16. Zi și noapte fără popas a tot umblat. CARAGIALE, O. III 98. ◊ (În construcție cu verbul «a face») Săptămîni, au umblat așa. Făceau popasuri lungi prin gări singuratece. SADOVEANU, M. C. 84. Mă hotărîi a petrece ceasurile de arșiță ale zilei și a-mi face popasul obișnuit în nenumăratele adăposturi de umbră verde și tăinuită. HOGAȘ, M. N. 58. ◊ Fig. Nu au popasuri gîndurile mele, Sămînța lor se zbate veșnic nouă. GOGA, C. P. 6. Bade, dorul de la tine, Peste multe dealuri vine Și nicăiri nu s-alină... Nicăiri n-are popas Pîn’la mine la obraz. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 115. ♦ Pauză în timpul muncii, odihnă. Șed minerii la popas Pe sub streșine de brazi Și îmbucă de amiaz. DEȘLIU, M. 46. Popasul de amiază i se păru lung răzășului. SADOVEANU, O. VII 81. Ș-o arat cît o arat Ș-o venit vremea de popas. ȘEZ. III 241. ◊ Loc. adv. (Rar) în popasuri = cu pauze, alene. După ce mai căscă un rînd, arhimandritul Glicherie se sculă în popasuri. STĂNOIU, C. I. 74. 2. Locul unde se oprește cineva spre a poposi. Tăceau coborînd spre popas și amurgul îl înfășură cu cele din urmă străluciri. SADOVEANU, O. I 16. Pune caii la un olac. Alege unul bine ferecat. Și la drum... Schimbă caii din popas în popas. DELAVRANCEA, A. 141. ♦ Distanță de parcurs între două opriri. După ce merg un popas bun, se întîlnesc la un dîmb cu un cucoș. ȘEZ. I 280.
popás s. n., pl. popásuri
popás s. n., pl. popásuri
POPÁS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ul lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. v. oprire. 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri până la Dunăre.) 5. v. escală. 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)
popás (popásuri), s. n.1. Oprire, odihnă. – 2. Pauză în procesiunile mortuare. Sl. popasŭ „pășune” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 150; Conev 68), cf. pol., sb. popas „oprire pentru a hrăni turma”. – Der. poposi, vb. (a opri pentru odihnă, a face popas), în loc de *popăsi, datorat labialei precedente, cf. zăbovi.
POPÁS ~uri n. 1) Oprire pentru odihnă (în timpul unui drum, unei călătorii). ◊ Fără ~ a) fără a se opri în timpul unei călătorii; b) fără întrerupere; neîncetat. 2) Întrerupere temporară în timpul unei activități; repaus; pauză. Vreme de ~. 3) Loc de oprire pentru odihnă. 4) pop. Distanță de la o oprire pentru odihnă până la alta. Cale de trei ~uri. /<sl. popasu
popas n. 1. locul unde trupele în marș se opresc spre a petrece noaptea; 2. stațiune ce fac călătorii: pe drum stătură să facă popas ISP.; 3. loc fixat pentru popas. [Slav. POPASŬ, pășune: primitiv termen ciobănesc].
*etápă f., pl. e (fr. étape, din estaple, d. germ. stapel, șantier, stapel-platz, popas). Arm. Locu unde se opresc trupele în marș. Distanța străbătută de o trupă într’o zi de marș. – Curat rom. popas.
popás n., pl. urĭ (vsl. popasŭ, pășune, d. po-pasti, a paște, a păzi la păscut; rut. pol. popas, răgaz, popas p. a hrăni. V. is-pas). Oprire din călătorie p. odihnă: a face popas, popasurile uneĭ armate. Locu ales p. popas. V. stațiune, haltă, etapă, staniște.
POPAS s. 1. poposire, (pop.) sălășluire, (germanism înv.) rast. (~ lui acolo s-a dovedit necesar.) 2. oprire, ședere, (înv.) poprire, șezămînt. (Un ~ de două ore.) 3. haltă, oprire, (înv.) oturac, stație. (În drum a făcut mai multe ~uri.) 4. (MIL.) (înv.) tabără. (Trupele au făcut 15 ~uri pînă la Dunăre.) 5. escală, oprire. (Nava a făcut un scurt ~.) 6. (înv.) conac. (La primul ~ au schimbat caii diligenței.)

popas dex

Intrare: popas
popas substantiv neutru