pontil definitie

6 definiții pentru pontil

PONTÍL, pontile, s. n. (Mar.) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. – Cf. fr. épontille.
PONTÍL, pontile, s. n. (Mar.) Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. – Cf. fr. épontille.
pontíl s. m., pl. pontíli
PONTÍL s.m. Stâlp de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. [După fr. épontille].
PONTÍL s. m. pilon vertical de susținere în interiorul compartimentelor unei nave. (după fr. épontille)
PONTÍL s. n. Piesă de rezistență în construcțiile navale, amplasată între punte și structurile inferioare ale navei până la suprafața de reacțiune a apei. La navele metalice, p. este de obicei o coloană cu secțiune tubulară.

pontil dex

Intrare: pontil
pontil