pontificat definitie

2 intrări

15 definiții pentru pontificat

PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.
PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.
PONTIFICÁT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.
pontificát s. n., pl. pontificáte
pontificá vb., ind. prez. 1 sg. pontífic, 3 sg. pontífică
pontificát s. n., pl. pontificáte
PONTIFICÁT s. v. papalitate.
PONTIFICÁT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cât un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].
PONTIFICÁ vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)
PONTIFICÁT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)
PONTIFICÁT ~e n. 1) Funcție de pontif sau de papă; papalitate. 2) Durata de executare a unei astfel de funcții. /<fr. pontificat, lat. pontificatus
pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.
pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.
*pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.
pontificat s. v. PAPALITATE.

pontificat dex

Intrare: pontificat
pontificat substantiv neutru
Intrare: pontifica
pontifica verb grupa I conjugarea I