PÓNTIC, -Ă, pontici, -e, adj. (Astăzi rar, livresc) Din regiunea Pontului Euxin (numele Mării Negre în antichitate). Între pustia apelor pontice și meterezuri crescuseră în cinci ani sălcii răsfirate, în care cînta cucul, primăvara. SADOVEANU, F. J. 239.