pontic definitie

11 definiții pentru pontic

PÓNTIC, -Ă, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea Mării Negre, care aparține Mării Negre, privitor la Marea Neagră. – Din lat. Ponticus, fr. pontique.
PÓNTIC, -Ă, pontici, -ce, adj. (Livr.) Din regiunea Mării Negre, care aparține Mării Negre, privitor la Marea Neagră. – Din lat. Ponticus, fr. pontique.
PÓNTIC, -Ă, pontici, -e, adj. (Astăzi rar, livresc) Din regiunea Pontului Euxin (numele Mării Negre în antichitate). Între pustia apelor pontice și meterezuri crescuseră în cinci ani sălcii răsfirate, în care cînta cucul, primăvara. SADOVEANU, F. J. 239.
póntic adj. m., pl. póntici; f. póntică, pl. póntice
póntic adj. m., pl. póntici; f. sg. póntică, pl. póntice
PÓNTIC, -Ă adj. Referitor la Pontul Euxin (Marea Neagră). [Cf. fr. pontique, lat. ponticus].
PÓNTIC, -Ă adj. referitor la Pontul Euxin (Marea Neagră). (< lat. ponticus, fr. pontique)
PÓNTIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de Marea Neagră; propriu Mării Negre; din regiunea Mării Negre. /<lat. Ponticus, fr. pontique
COMUNITATEA PONTICĂ, confederație a orașelor grecești de pe țărmul de V la Mării Negre, cu cap. la Tomis (sec. 2-3), cuprinzînd cetățile Tomis, Callatis, Histria, Dionysopolis, Odessos și Mesembria.
HERACLEEA PONTICĂ, oraș pe țărmul de N al Asiei Mici, fundat în sec. 6 î. Hr., de coloniștii din Megara. Azi Ereğli.
PONTICI, Munții ~, lanț muntos în Turcia asiatică, format dintr-o culme estică și una vestică, extins în lungul coastei sudice Mării Negre, limitând la N Pod. Anatoliei; lungime: c 1.000 km; lățime: c. 130 km. Alt. max.: 3.937 m (vf. Kaçkar Daği). Expl. de cărbune și polimetale. Păduri de pin și tufișuri de maquis.

pontic dex

Intrare: pontic
pontic adjectiv