ponta definitie

38 definiții pentru ponta

POANTÁ vb. I v. ponta3.
PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ Tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I] – Din fr. pointer.
PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.
PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.
PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor de către pești și a ouălor de către păsări, insecte, reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.
POANTÁ vb. I v. ponta3.
PONTÁ3, pers. 3 pontează, vb. I. Intranz. (Despre câinii de vânătoare) A se opri în loc (cu capul ridicat, cu urechile ciulite) pentru a adulmeca sau a aținti vânatul. ♦ tranz. A pironi cu privirea, a aținti animalul urmărit. [Var.: (rar) poantá vb. I.] – Din fr. pointer.
PONTÁ1, pontez, vb. I. Tranz. și intranz. A-și înregistra prezența la locul de muncă în vederea calculării salariului. ♦ Tranz. A marca, a înregistra timpul de muncă sau cantitatea lucrului efectuat în vederea plății. – Din fr. pointer.
PONTÁ2, pontez, vb. I. Intranz. și tranz. A miza o sumă de bani la un joc de noroc. – Din fr. ponter.
PÓNTĂ, ponte, s. f. Proces de depunere a icrelor la pești și a ouălor la păsări, la insecte, la reptile etc.; p. ext. icrele, ouăle depuse în urma acestui proces. – Din fr. ponte.
PONTÁ, pontez, vb. I. 1. Tranz. A înregistra prezența muncitorilor la locul de muncă, pentru a avea evidența lor (în vederea calculării drepturilor lor de salariu). 2. Intranz. A pune o sumă de bani la un joc de noroc (în special la cărți); a miza. Le explicăm ce este [acest joc de noroc] și nu le pretindem numaidecît să ponteze. Unora le place și pontează. SADOVEANU, B. 133. În timpul jocului adeseori Frusinica îi dădea și lui bani ca să ponteze. CAMIL PETRESCU, O. II 110. Unii scrîșneau din dinți și rupeau de necaz cărțile cu care pontau, VLAHUȚĂ, O. A. III 170. ◊ Tranz. (Complementul indică suma pusă în joc) E cu zaruri, domnule subprefect, și cu numere cîștigătoare. Un om care are plăcere pontează un leu. Dacă cîștigă, îi plătesc șapte. SADOVEANU, B. 133. ◊ Expr. A ponta pe mîna cuiva = a miza fără a participa efectiv la joc, folosind numai cartea altuia. Prefectul juca pe cuvînt, dar pierduse și în felul ăsta. Nimeni nu ponta pe mîna lui și asta-l enerva, îl turbura, îl umilea. DUMITRIU, N. 114.
PÓNTĂ s. f. Depunerea ouălor de către păsări în cuib.
pontá (a ~) vb., ind. prez. 3 ponteáză
póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte
pontá vb., ind. prez. 3 sg. ponteáză
pontá vb., ind. prez. 1 sg. pontéz, 3 sg. și pl. ponteáză
póntă s. f., g.-d. art. póntei; pl. pónte
PONTÁ vb. v. areta.
PONTÁ vb. v. miza.
PONTÁ vb. I. intr. 1. A marca în vederea plății prezența la locul de muncă a muncitorilor din întreprinderi. 2. A miza la jocurile de noroc. [< fr. ponter, pointer].
PÓNTĂ1 s.f. (Biol.) Totalitatea ouălor depuse de o femelă. ♦ Depunerea ouălor de către păsări în cuib, de artropode și unii viermi sau a icrelor de către pești. [< fr. ponte < pondre – a oua].
PÓNTĂ2 s.f. Cel care joacă contra bancherului (2) (la ruletă sau la bacara). [< fr. ponte].
PONTÁ3 vb. I. intr. (despre câini) a se opri în loc pentru a adulmeca vânatul; a areta. II. tr. a ținti (un animal) cu privirea pentru a-l prinde. (< fr. pointer)
PONTÁ1 vb. tr., intr. a(-și) marca, în vederea calculării plății, prezența la locul de muncă cu ajutorul fișei de pontaj. (< fr. pointer)
PONTÁ2 vb. intr. a miza o sumă de bani la jocul de noroc. (< fr. ponter)
PÓNTĂ s. f. depunere a ouălor în cuib, de către păsări, de artropode și de unii viermi, sau a icrelor de către pești. (< fr. ponte)
A PONTÁ3 pers. 3 ~eáză intranz. (mai ales despre ogari) A se opri (brusc) locului, adulmecând vânatul. /<fr. pointer
A PONTÁ1 ~éz tranz. 1) (muncitorii, funcționarii unei întreprinderi, instituții etc.) A trece în listele de prezență la locul de muncă. 2) (timpul de muncă, volumul muncii prestate) A înscrie într-un registru special (în vederea retribuției). /<fr. pointer
A PONTÁ2 ~éz 1. intranz. A participa la jocurile de noroc mizând; a paria. 2. tranz. (sume de bani) A pune în joc drept miză; a miza. /<fr. ponter
PÓNTĂ f. 1) Proces de depunere a ouălor sau a icrelor. 2) Ouă sau icre depuse în scopul procreației. /<fr. ponte
pontà v. a juca în contra bancherului, în jocuri de hazard (= fr. ponter).
*pontéz v. intr. (fr. ponter, probabil d. sp. punto, punct, as. V. punctez). Joc contra bancheruluĭ la un joc de noroc: a ponta pe cincĭ francĭ. V. tr. A ponta cincĭ francĭ.
PONTA vb. a areta. (Ogarul ~ vînatul.)
PONTA vb. a miza, (înv.) a pontarisi. (A ~ la un joc de noroc.)
PONTA DELGADA [põtə delgadə], oraș în Portugalia (Azore), port de escală pe țărmul ins. São Miguel; 28,1 mii loc. (2001). Centru turistic și comercial. Ind. alim. (zahăr, lichioruri, vinuri). Stațiune climaterică. Exportă citrice, ceramică, lichioruri, vin, ceai, cereale și produse lactate. Distrus în mare parte de valurile uriașe ale unui flux în 1839.
PONTA GROSSA, oraș în S Braziliei (Paraná), situat pe un platou la 893 m alt., la 97 km NV de Curitiba; 275,4 mii loc. (2002). Centru comercial pentru lemn, ceai, cereale, animale, tutun, banane, orez. Ind. de prelucr. a cărnii, ceaiului și cafelei. Universitate (1970).
Ponta v. Terapont 2.
ponta, pontez v. r. (d. copii) a arunca o bucată de plumb rotundă și plată în direcția grămezii de capace în jocul numit „capace”.

ponta dex

Intrare: pontă
pontă substantiv feminin
Intrare: ponta (prezența)
ponta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: ponta (areta)
ponta verb grupa I conjugarea a II-a
poanta conjugarea a II-a grupa I verb
Intrare: ponta (miza)
ponta verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Ponta
Ponta