ponivos definitie

12 definiții pentru ponivos

PONIHÓS, -OÁSĂ adj. v. ponivos.
PONIVÓS, -OÁSĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihós, -oásă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.
PONIHÓS, -OÁSĂ adj. v. ponivos.
PONIVÓS, -OÁSĂ, ponivoși, -oase, adj., s. m. și f. 1. (Ființă) care are un defect de vedere, care nu vede bine, care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2. (Om) prost, nătâng, leneș sau urâcios. [Var.: ponihós, -oásă adj.] – Poniv (reg. „miop” < rus.) + suf. -os.
PONIHÓS, -OÁSĂ adj. v. ponivos.
PONIVÓS, -OÁSĂ, ponivoși, -oase, adj. (Rar, și în forma ponihos) Care are un defect de vedere, care nu vede bine, miop; cu urdori la ochi, urduros. Iar morariul Unge carul, Morărița Tigăița, Moraru-i cam ponihos Și dă untura pe jos! MARIAN, S. 51. ♦ Fig. (Și substantivat, mai ales ca termen de ocară) (Cel) care face lucrurile ca și cînd n-ar vedea bine; prosț, nătîng. Uite cum se burzuluiește ponihosul, bată-l dumnezeu. REBREANU, I. 73. Nu trînti obloanele, ponivosule, că nu sînt de fier. DELAVRANCEA, H. TUD 19.- Variante: ponevós, -oásă (PANN, la CADE), ponihós, -oásă adj.
ponivós adj. m., s. m., pl. ponivóși; adj. f., s. f. ponivoásă, pl. ponivoáse
ponivós adj. m., s. m., pl. ponivóși; f. sg. ponivoásă, pl. ponivoáse
PONIVÓS adj., s. v. chior, miop.
PONIVÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival 1) (despre ființe) Care suferă de miopie sau nu vede decât cu un singur ochi. 2) Care este leneș și urâcios. /poneavă + suf. ~os
ponivós și -hós și (maĭ vechĭ) ponevós, -oásă adj. (cp. cu poneavă, adică „cu perdea pe ochĭ”). Cu vederea stricată (miop, șpanchĭ, puchinos): e cam ponivos la vedere (CL. 1911, 4, 375).
ponivos adj., s. v. CHIOR. MIOP.

ponivos dex

Intrare: ponivos (adj.)
ponivos adjectiv
ponihos adjectiv
Intrare: ponivos (s.m.)
ponivos substantiv masculin
ponihos substantiv masculin