ponegritor definitie

8 definiții pentru ponegritor

PONEGRITÓR, -OÁRE, ponegritori, -oare, adj. (Rar) Care ponegrește, care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care ponegrește; calomniator. – Ponegri + suf. -tor.
PONEGRITÓR, -OÁRE, ponegritori, -oare, adj. Care ponegrește, care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care ponegrește; calomniator. – Ponegri + suf. -tor.
PONEGRITÓR, -OÁRE, ponegritari, -oare, adj. Care cuprinde o defăimare; calomnios. ♦ (Substantivat) Persoană care calomniază. Același împletitor de laude dibace poate fi însă un aspru ponegritor al dușmanilor domnului său. IORGA, L. I 232.
ponegritór (rar) (-ne-gri-) adj. m., pl. ponegritóri; f. sg. și pl. ponegritoáre
ponegritór adj. m. (sil. -gri-), pl. ponegritóri; f. sg. și pl. ponegritoáre
PONEGRITÓR adj., s. 1. adj., s. v. calomniator. 2. adj. v. calomnios.
PONEGRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care ponegrește; defăimător. /a ponegri + suf. ~tor
PONEGRITOR adj., s. 1. adj., s. bîrfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, (livr.) detractor, (pop.) hulitor, (înv.) balamut, clevetnic, năpăstuitor, ponosluitor, (turcism înv.) mozavir. (E un ~ ordinar.) 2. adj. bîrfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, (rar) calomniator, (pop.) prost, (înv.) mozavirnic. (Afirmații, vorbe ~.)

ponegritor dex

Intrare: ponegritor
ponegritor adjectiv
  • silabisire: -gri-