ponderație definitie

11 definiții pentru ponderație

PONDERÁȚIE s. f. Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.
PONDERÁȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare; echilibru. – Din fr. pondération, lat. ponderatio.
PONDERÁȚIE s. f. (Rar) Moderație, cumpătare. Tîrziu [Romînia] intră în perioada organică, perioada de echilibru și de ponderație. BOLINTINEANU, O. 258.
ponderáție (-ți-e) s. f., art. ponderáția (-ți-a), g.-d. ponderáții, art. ponderáției
ponderáție s. f. (sil. -ți-e), art. ponderáția (sil. -ți-a), g.-d. ponderáții, art. ponderáției
PONDERÁȚIE s. v. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact.
PONDERÁȚIE s.f. Starea celui ponderat, ponderare; moderație, cumpătare, echilibru. [Gen. -iei, var. ponderațiune s.f. / cf. fr. pondération, lat. ponderatio – greutate].
PONDERÁȚIE s. f. 1. echilibru între mai multe forțe, tendințe etc. (opuse). 2. moderație, cumpătare, măsură. 3. (mat.) afectație a unei variabile, a unui coeficient, a termenului unei funcții. (< fr. pondération, lat. ponderatio)
ponderați(un)e f. 1. echilibru produs în politică prin diferitele atribuțiuni ale puterilor publice; 2. fig. cumpăt.
*ponderațiúne f. (lat. ponderátio, -ónis). Fiz. Echilibru produs de forțe contrare. Fig. Echilibru: ponderațiunea puterilor. Liniște, potolire: ponderațiune de caracter. – Și -áție.
ponderație s. v. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. ÎNȚELEPCIUNE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT.

ponderație dex

Intrare: ponderație
ponderație