pondera definitie

13 definiții pentru pondera

PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni, a modera. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.
PONDERÁ, ponderez, vb. I. Tranz. (Livr.) A face ca două fapte să se echilibreze prin opunerea lor una alteia; a echilibra, a cumpăni. ♦ Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai cumpătat, mai măsurat; a (se) înfrâna, a (se) stăpâni, a (se) potoli, a (se) tempera. – Din fr. pondérer, lat. ponderare.
ponderá (a ~) vb., ind. prez. 3 pondereáză
ponderá vb., ind. prez. 1 sg. ponderéz, 3 sg. și pl. pondereáză
PONDERÁ vb. v. atenua.
PONDERÁ vb. v. compensa, contrabalansa, cumpăni, echilibra, precumpăni.
PONDERÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A echilibra, a stabili un echilibru. [< fr. pondérer].
PONDERÁ vb. I. tr. a echilibra, a cumpăni. II. tr., refl. a (se) stăpâni, a (se) tempera. (< fr. pondérer, lat. ponderare)
A PONDERÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se pondereze. 2) (fapte, forțe) A opune (una alteia), aducând în stare de echilibru; a echilibra; a cumpăni. /<fr. ponderer
A SE PONDERÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni (mai) echilibrat. /<fr. ponderer
*ponderéz v. tr. (lat. póndero, -áre, a cîntări [v. tr.], d. pondus, pónderis, greutate, péndere, pensum, a cîntări, a plăti. V. pensiune, pre-ponderez, apes). Echilibrez pin lecțiunĭ contrare: a pondera puterile statuluĭ.
PONDERA vb. a (se) atenua, a (se) calma, a descrește, a (se) diminua, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) micșora, a (se) modera, a (se) potoli, a (se) reduce, a scădea, a slăbi, a (se) tempera, (rar) a (se) pacifica, (fig.) a (se) îmblînzi, a (se) îndulci, a (se) înmuia, a (se) muia. (Viteza vîntului s-a mai ~.)
pondera vb. v. COMPENSA. CONTRABALANSA. CUMPĂNI. ECHILIBRA. PRECUMPĂNI.

pondera dex

Intrare: pondera
pondera verb grupa I conjugarea a II-a