poncif definitie

7 definiții pentru poncif

PONCÍF, poncifuri, s. n. (Livr.) Idee, afirmație banală, loc comun. [Pl. și: poncife] – Din fr. poncif.
PONCÍF, poncifuri, s. n. Idee, afirmație banală, loc comun. – Din fr. poncif.
poncíf s. n., pl. poncífuri / poncífe
poncíf s. n., pl. poncífuri
PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif].
PONCÍF s. n. 1. desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. producție artistică sau literară banală. ◊ afirmație lipsită de originalitate. (< fr. poncif)
PONCÍF ~uri n. livr. 1) Creație artistică ordinară, lipsită de originalitate. 2) Lucru banal; banalitate. /<fr. poncif

poncif dex

Intrare: poncif
poncif substantiv neutru
poncif