POMPIÉR, pompieri, s. m., adj. invar. 1. S. m. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat cu utilaje speciale pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIÉR, pompieri, s. m. 1. Persoană care face parte dintr-un corp (militar sau civil) special instruit și dotat pentru a stinge incendiile. 2. (Înv.) Persoană care se ocupa cu stropitul străzilor, al caldarâmului etc. 3. Adj. invar. (Rar; despre stil) Pompieristic. [Pr.: -pi-er] – Din fr. pompier.

POMPIÉR, pompieri, s. m. Persoană care face parte dintr-un corp organizat militărește, creat special pentru a stinge incendiile. Dacă pompierii... nu stingeau focul, cine știe cît mai ardea! CARAGIALE, O. II 17. O luptă inegală... începu între avangarda otomană și între 150 soldați pompieri. BOLINTINEANU, O. 262. Pompieri! Chemați pompierii... E-n stare să-mi dea foc palatidui. ALECSANDRI, T. I 416. ◊ (Franțuzism) Stil pompier = stil afectat, pretențios. Pronunțat: -pi-er..

pompiér (-pi-er) s. m., pl. pompiéri

pompiér s. m. (sil. -pi-er), pl. pompiéri

POMPIÉR s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

POMPIÉR s.m. 1. Persoană dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. (Franțuzism) Scriitor sau artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. [Pron. -pi-er. / < fr. pompier].

POMPIÉR s. m. 1. bărbat dintr-o unitate, dintr-un corp special organizat pentru stingerea incendiilor. 2. scriitor, artist care tratează subiecte clasice într-o manieră proprie, banală. (< fr. pompier)

POMPIÉR ~i m. Lucrător specializat în stingerea incendiilor. [Sil. -pi-er] /<fr. pompier

pompier m. soldat care aparține unei corporațiuni speciale, însărcinată cu stingerea incendiilor.

*pompiér m. (fr. pompier). Om însărcinat cu stingerea incendiuluĭ: pompĭeriĭ îs organizațĭ militărește. (În România, pînă la 1 April 1910 ofițeriĭ și soldațiĭ de artilerie aŭ avut această însărcinare). – Vechĭ pojarnic și tulumbagiŭ.

POMPIER s. (înv. și reg., mai ales în Mold.) pojarnic, (înv.) tulumbagiu, tulumbaș.

Gogu Pompieru expr. (er., glum.) v. Gogu.

pompier, pompieri s. m. 1. celibatar. 2. văduv.