pomelnic definitie

12 definiții pentru pomelnic

POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul la slujbe sau în rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĭnikŭ.
POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni. 2. (Fam. sau ir.) Listă sau enumerare lungă de nume; p. ext. înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc. – Din sl. pomĕnĩnikŭ.
POMÉLNIC, pomelnice, s. n. 1. Listă cu numele persoanelor, decedate sau în viață, pe care le pomenește preotul în slujbe și rugăciuni. Dădură toți pomelnice pentru sănătate, ajutor și izbăvire de sabia dușmană și, de fiecare suflet pomenit, puseră pe pomelnic cîte o firfirică. GALACTION, O. I 278. Nici într-o monastire a Moldovei nu ni s-a întimplat a găsi portretul lui Ion-vodă sau numele său înscris în vreun pomelnic. HASDEU, I. V. 39. Ce-ți mai trebuie știubeie dă-mi-le ca sărindari, te-oi pune la pomelnic. CONTEMPORANUL, VIII 99. ♦ (Învechit) Pomenire, amintire. Pomelnicul acestor doi frați [din legenda cucului]. MARIAN, O. I 8. 2. (Ironic) Expunere plictisitoare, înșirare lungă și amănunțită de vorbe, de nume etc.; litanie. Iar o să înceapă cu pomelnicul. ALECSANDRI, T. 255. M-apucai să-ți fac pomelnic de poeți ce-au răposat. BOLLIAC, O. 119.
pomélnic s. n., pl. pomélnice
pomélnic s. n., pl. pomélnice
POMÉLNIC s. v. amintire, pomenire.
POMÉLNIC ~ce n. 1) bis. Listă în care sunt introduse numele unor persoane pentru a fi pomenite în timpul slujbei religioase. 2) iron. Înșirare lungă și plictisitoare (de nume, date, fapte etc.). /<sl. pomĕniniku
pomelnic n. 1. registru mortuar; 2. listă de numele persoanelor ce preotul cată să le pomenească în rugăciunile sale; 3. fam. listă lungă. [Vechiu-rom. pomenic = slav. POMINIKŬ, înmormântare].
pomélnic și (vechĭ) -énic n., pl. e (vsl. pomĭenĭnikŭ, înmormîntare; bg. sîrb. pomenik, pomelnic). Listă de numele morților pe care preutu trebuĭe să-ĭ pomenească la rugăcĭune. Fig. Iron. Listă lungă.
pomelnic s. v. AMINTIRE. POMENIRE.
pomélnic, pomelnice, s.n. – 1. Listă cu numele persoanelor (în viață sau decedate) pe care le pomenește preotul în timpul slujbelor. 2. Listă sau enumerare lungă de nume: „Și apoi, terminând cu povestea zânelor, începe pomelnicul a zeci și sute de ciobănei pe care i-a nenorocit și omorât Fata Pădurii” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). – Din vsl. poměnǐnikǔ „înmormântare” (Șăineanu, Scriban; DEX, MDA), cu disimilarea n-n > l-n, apropiat și de derivatele în -elnic (cf. îndoielnic, vremelnic etc.) (Frățilă).
pomelnic, pomelnice s. n. 1. (intl.) cazier judiciar; antecedente penale. 2. înșiruire plictisitoare de vorbe, fapte etc.

pomelnic dex

Intrare: pomelnic
pomelnic substantiv neutru