pomeți definitie

14 definiții pentru pomeți

POMÉTE s. m. v. pomeți.
POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette.
POMÉTE s. m. v. pomeți.
POMÉȚI s. m. pl. (De obicei cu determinarea „obrazului” sau „obrajilor”) Partea proeminentă, osoasă a obrajilor; umerii obrajilor. [Var.: (rar) pométe s. m.] – Din fr. pommette.
POMÉTE s. n. pl. v. pomeți.
POMÉȚI s. m. pl. (Adesea determinat prin «obrajilor») Umerii obrajilor. Nu-i era cu totul necunoscută această față lungă, roșcată, cu pomeții obrajilor lucindu-și porii mari printre smocurile de păr prăfuit. GALAN, Z. R. 7. Țăranii, mărunți și osoși, cu mustățile stufoase pomeții proeminenți. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 40. Tușea necontenit o tuse seacă; pomeții obrajilor săi erau neîncetat rumeni. BOLINTINEANU, O. 455. – Variantă: pométe (DELAVRANCEA, CARAGIALE, la CADE) s. n. pl.
!poméți (umărul obrazului) s. m. pl.
poméți (umerii obrajilor) s. m. pl.
POMÉȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).
POMÉTE s.n. pl. v. pomeți.
POMÉȚI s.m.pl. Umerii obrajilor. [Sg. pomet, var. pomete s.n.pl. / < fr. pommettes].
POMÉȚI s. m. pl. umerii obrajilor. (< fr. pommettes)
POMÉȚI m. pl.: ~i obrajilor proeminențele osoase ale obrajilor; umerii obrajilor. /<fr. pommette
POMEȚI s. pl. (ANAT.) umerii obrajilor (pl.), (rar) umerii feței (pl.), (reg.) pumnii obrajilor (pl.), (înv.) magule (pl.).

pomeți dex

Intrare: pomeți
pomeți substantiv masculin plural
pomete 1 s.m. substantiv masculin
pomete 2 s.n.pl. substantiv neutru plural