pomanagiu definitie

12 definiții pentru pomanagiu

POMANAGÍU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.
POMANAGÍU, pomanagii, s. m. (De obicei peior.) Persoană care umblă după pomană, care trăiește din pomana altora, care așteaptă să i se ofere cât mai multe avantaje materiale (nemeritate). – Pomană + suf. -agiu.
POMANAGÍU, -OÁICĂ, pomanagii, -oaice, s. m. și f. Persoană care cere sau așteaptă să i se ofere cît mai multe avantaje materiale. Nu scăpau de pomanagiii de peste drum. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 313.
pomanagíu (fam.) s. m., art. pomanagíul; pl. pomanagíi, art. pomanagíii (-gi-ii)
pomanagíu s. m., art. pomanagíul; pl. pomanagíi, art. pomanagíii
POMANAGÍU s. 1. (reg.) colivar. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. v. chilipirgiu.
POMANAGÍU ~i m. Bărbat care umblă după pomeni, după chilipiruri. /pomană + suf. ~agiu
pomanagiu m. (ironic) cel ce cere sau trăiește din pomană.
pomanagíŭ, -gĭoáĭcă s. (d. pomană). Iron. Care umblă după pomană.
POMANAGIOAICĂ s. chilipirgioaică.
POMANAGIU s. 1. (reg.) colivar. (~ care umblă pe la pomeni.) 2. chilipirgiu, pleșcar, (rar) pleșcaș. (Nu e decît un ~ ordinar.)
pomanagiu, pomanagii adj. 1. persoană care cerșește / care trăiește din pomana altora. 2. (d. fotbaliști) care joacă doar în zona din fața porții adverse; care nu se repliază în apărare.

pomanagiu dex

Intrare: pomanagiu
pomanagiu substantiv masculin