pomăzui definitie

8 definiții pentru pomăzui

POMĂZUÍ, pomăzuiésc, vb. IV. Tranz. (Înv.) 1. A învesti (un domnitor) în funcție, prin ungere cu mir; a mirui. Înalt-preasfințitul Teoctist... a ieșit la direptate să pomăzuiască pe vodă Ștefan. SADOVEANU, F.J. 14. 2. A boteza. Nu-i mai ajunge tu să-mi pomăzuiești băietul. CONTEMPORANUL, VII 501.
pomăzuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 să pomăzuiáscă
pomăzuí (a învesti în funcție, a boteza) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăzuiésc, imperf. 3 sg. pomăzuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăzuiáscă
POMĂZUÍ vb. v. mirui, unge.
pomăzuí (-uiésc, pomăzuít), vb.1. A unge. – 2. A consacra, a unge. Sl. pomazati (Miklosich, Slaw. Elem., 37; Cihac, II, 88), cf. maslu. – Der. pomazanic, adj. (înv., închinat), din sl. pomazanikŭ; pomazanie, s. f. (consacrare), din sl. pomazanije; pomăzuitură, s. f. (înv., pămătuf de bumbac pentru uns).
pomăzuí, pomăzuiésc, vb. IV (înv.) 1. (despre clerici, domnitori etc.) a mirui, a boteza. 2. a consfinți, a consacra.
pomăzuĭésc v. tr. (vsl. po-mazati, a unge, d. mazati, a unge; bg. po-mazvam, rus. po-mázatĭ, a unge la botez, mázatĭ, a unge, mazĭ, unsoare. V. mînjesc). Rar. Ung pe cap. Fig. Consacrez, confirm, întăresc. V. miruĭesc.
pomăzui vb. v. MIRUI. UNGE.

pomăzui dex

Intrare: pomăzui
pomăzui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a