pomăda definitie

13 definiții pentru pomăda

POMĂDÁ, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
POMĂDÁ, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.
POMĂDÁ, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomăduí, pomăduiesc, vb. IV.
pomădá (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădeáză
pomădá vb., ind. prez. 1 sg. pomădéz, 3 sg. și pl. pomădeáză
POMĂDÁ vb. a (se) pomădui.
POMĂDÁ vb. v. flata, linguși, măguli.
POMĂDÁ vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].
POMĂDÁ vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)
A POMĂDÁ ~éz tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader
*pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.
POMĂDA vb. a (se) pomădui.
pomăda vb. v. FLATA. LINGUȘI. MĂGULI.

pomăda dex

Intrare: pomăda
pomăda verb grupa I conjugarea a II-a