poltron definitie

14 definiții pentru poltron

POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Persoană) care nu are curaj sau simțul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.
POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj., s. m. și f. (Livr.) (Om) lipsit de curaj și de sentimentul onoarei; (om) laș, fricos. – Din fr. poltron.
POLTRÓN, -Ă, poltroni, -e, adj. (Franțuzism) Fricos, laș. Nu avea trac... Se minuna de asemenea siguranță în afară de el, de firea lui timidă și poltronă. C. PETRESCU, O. P. II 224. Eu sînt Peneș-împărat, Ce domnesc p-un mîndru tron. Și, cu toate că-s poltron, în toți spaima am băgat. LIT. ANTIMONARHICA 56. Dupe cum vedeți, nu sînt cura- gios dar nici poltron. DELAVRANCEA, H. T. 48. ◊ (Substantivat) Ascultă, ești cel mai josnic poltron pe care îl cunosc. CAMIL PETRESCU, T. II 200.
poltrón (livr.) adj. m., s. m., pl. poltróni; adj. f., s. f. poltrónă, pl. poltróne
poltrón adj. m., s. m., pl. poltróni; f. sg. poltrónă, pl. poltróne
POLTRÓN adj. v. sperios, temător.
POLTRÓN adj., s. v. fricos, laș.
Poltron ≠ temerar, viteaz
POLTRÓN, -Ă adj. (adesea s.) Fricos, laș. [< fr. poltron, it. poltrone].
POLTRÓN, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de curaj; fricos, laș. (< fr. poltron)
POLTRÓN ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) livr. Care vădește lipsă de curaj și demnitate; fără curaj și demnitate; fricos; laș. /<fr. poltron
*poltrón, -ă adj. (fr. poltron, it. poltrone, d. poltro, puĭ, adică „fricos”). Laș, fricos.
poltron adj. v. SPERIOS. TEMĂTOR.
poltron adj., s. v. FRICOS. LAȘ.

poltron dex

Intrare: poltron (adj.)
poltron adjectiv
Intrare: poltron (s.m.)
poltron substantiv masculin