POLONIZÁ, polonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și obiceiurilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.

POLONIZÁT, -Ă, polonizați, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza.

POLONIZÁ, polonizez, vb. I. Tranz. și refl. (Rar) A (se) asimila felului de viață, limbii și caracteristicilor poporului polonez. – Polon + suf. -iza.

POLONIZÁT, -Ă, polonizați, -te, adj. (Rar) Care s-a asimilat felului de viață, obiceiurilor etc. caracteristice polonezilor. – V. poloniza.

polonizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polonizeáză

polonizá vb., ind. prez. 1 sg. polonizéz, 3 sg. și pl. polonizeáză

A POLONIZÁ ~éz tranz. A face să se polonizeze. /polon + suf. ~iza

A SE POLONIZÁ mă ~éz intranz. A adopta limba, cultura și obiceiurile polonezilor; a deveni asemănător cu polonezii. /polon + suf. ~iza