polonium definitie

11 definiții pentru polonium

POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium.
POLÓNIU s. n. Element chimic radioactiv, obținut prin dezintegrarea radioactivă a uraniului. – Din fr. polonium.
POLÓNIU s. n. Element radioactiv, din familia uraniului, care se găsește în pehblendă.
polóniu [niu pron. niu] s. n., art. polóniul; simb. Po
polóniu s. n. [-niu pron. -niu], art. polóniul; simb. Po
POLÓNIU s.n. Element radioactiv care se găsește în pehblendă. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium].
POLÓNIUM s.n. v. poloniu.
POLÓNIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium)
POLÓNIU n. Metal alb-argintiu radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă de neutroni. /<fr. polonium
Po, simbol chimic pentru poloniu.
POLÓNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Polonia) s. n. Element chimic radioactiv, metal alb-argintiu (Po; nr. at. 84, m. at. 210), obținut în procesul de dezintegrare radioactivă a uraniului. Cel mai stabil izotop al său 21084P are perioada de înjumătățire de 138,3 zile; el este o sursă de radiații α. În amestec cu beriliul p. servește ca sursă de neutroni în cercetările de laborator. A fost descoperit de Pierre și Marie Curie în 1898.

polonium dex

Intrare: poloniu
Po simbol
poloniu substantiv neutru (numai) singular
  • pronunție: -nĭu
polonium substantiv neutru (numai) singular