polonic definitie

13 definiții pentru polonic

POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, cu care se servește supa sau ciorba. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.
POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare și adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron și a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă și cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa urda sau cașul de zer. – Din ucr. polonnyk.
POLONÍC, polonice, s. n. Lingură mare (mai ales de metal) emisferică, cu coadă lungă, cu care se scoate supa din oală sau din castron; linguroi. La masă se repezea ca leul, apuca polonicul, cotrobăia prin cazan și își umplea strachina cu ce era mai bun. SADOVEANU, O. VI 169. Bucătărița vine înaintea nuntașilor cu un polonic întins într-o mînă. SEVASTOS, N. 307.
poloníc s. n., pl. poloníce
poloníc s. n., pl. poloníce
POLONÍC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalâc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ul se servește ciorba.)
poloníc (poloníce), s. n. – Linguroi. Sl. polonikŭ „uriaș”, cf. pol. połonik, bg. polovnik „linguroi” (Cihac, II, 275; Conev 64).
POLONÍC ~ce n. Unealtă de bucătărie, în formă de lingură mare, având găvanul adânc și coada lungă, folosită pentru a scoate mâncarea lichidă din oală și a o turna în farfurie. /<ucr. polonnyk
polonic n. Mold. lingură mare de luat spumă. [Pol. POLONIK].
linguróĭ n., pl. oaĭe. Lingură mare de scos cĭorba din oală orĭ din castron (în sud și cĭorbalîc, în nord și polonic).
*poloníc n., pl. e (rut. polónnik, pol. polonik, polonic, rus. upolóvnik, lingură de luat spuma, upól, spumă). Nord. Lingură, cĭorbalîc, lingură de scos cĭorba din oală saŭ din castron. V. cauc, chepcea, meredeŭ.
POLONIC s. (reg.) linguroi, (Mold.) ciorbalîc, (prin Transilv. și Maram.) găvan, (prin Ban.) toc, (Transilv.) lingură de scos. (Cu ~ se servește ciorba.)
a mânca rahat cu lingura / cu polonicul expr. a vorbi într-o manieră demagogică.

polonic dex

Intrare: polonic
polonic substantiv neutru