polologhie definitie

15 definiții pentru polologhie

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.
POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.
POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.
POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.[1]
POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. Expunere a unor fapte sau a unor idei într-un mod excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile; vorbărie. Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54. Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. II 58. – Variantă: polologhíe (REBREANU, R. I 169, CREANGĂ, A. 158) s. f.
POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.
poliloghíe/(fam.) polologhíe s. f., art. poliloghía/polologhía, g.-d. art. poliloghíei/polologhíei; pl. poliloghíi/polologhíi, art. poliloghíile/polologhíile
polologhíe v. poliloghíe
poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art. poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile
POLILOGHÍE s. v. vorbărie.
POLILOGHÍE ~e f. Expunere foarte amplă și confuză; vorbărie. [Art. G.-D poliloghiei] /<ngr. poliloghía
polologhie f. vorbă lungă: hârtia cuprinde multă polologhie CR. [Gr. mod.].
poliloghíe și (ob.) polologhíe f. (ngr. și vgr. polylogia, d. polýs, mult, și lógos, cuvînt). Fam. Vorbă lungă, frazeologie, flecărie.
polologhíe, V. poliloghie.
POLILOGHIE s. vorbărie. (O ~ interminabilă.)

polologhie dex

Intrare: poliloghie
poliloghie substantiv feminin
polologhie