politeist definitie

13 definiții pentru politeist

POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.
POLITEÍST, -Ă, politeiști, -ste, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Adept al politeismului. 2. Adj. Care aparține politeismului, privitor la politeism. – Din fr. polythéiste.
POLITEÍST,-Ă, politeiști,-ste, adj. Care ține de politeism, al politeismului. Vechii greci erau politeiști.
politeíst adj. m., s. m., pl. politeíști; adj. f., s. f. politeístă, pl. politeíste
politeíst s. m., adj. m., pl. politeíști; f. sg. politeístă, pl. politeíste
POLITEÍST adj., s. v. păgân.
POLITEÍST, -Ă adj. Referitor la politeism, propriu politeismului. [Cf. fr. polythéiste].
POLITÉIST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al politeismului. (< fr. polythéiste)
POLITEÍST1 ~stă (~ști ~ste) Care ține de politeism; propriu politeismului. /<fr. polythéiste
POLITEÍST2 ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Adept al politeismului. /<fr. polythéiste
politeist m. cel ce profesează politeismul.
*politeíst, -ă s. și adj. (d. vgr. polýtheos, politeist, d. polýs, mult, și theós, zeŭ). Care se închină maĭ multor zeĭ. Adj. Religiune politeistă.
POLITEIST adj., s. (BIS.) idolatru, păgîn, (înv.) idoloslugaș, idoloslujebnic. (Popoarele ~ antice.)

politeist dex

Intrare: politeist (s.m.)
politeist substantiv masculin
Intrare: politeist (adj.)
politeist adjectiv