politehnizare definitie

9 definiții pentru politehnizare

POLITEHNIZÁRE s. f. Orientarea învățământului (de cultură generală) spre dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre formarea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. – După rus. politehnizatija.
POLITEHNIZÁRE s. f. Orientarea învățământului (de cultură generală) către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre obținerea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. – După rus. politehnizatija.
POLITEHNIZÁRE s. f. Acțiunea de a orienta învățămîntul de cultură generală spre formarea de deprinderi practice în domeniul tehnicii.
politehnizáre s. f., g.-d. art. politehnizắrii
politehnizáre s. f., g.-d. art. politehnizării
POLITEHNIZÁRE s.f. Orientarea învățământului de cultură generală către dezvoltarea cunoștințelor tehnice în toate ramurile principale de producție. [După rus. politehnizațiia].
POLITEHNIZÁRE s. f. orientare a învățământului de cultură generală către dezvoltarea cunoștințelor tehnice și spre formarea unor deprinderi practice în diverse ramuri ale tehnicii. (după rus. politehnizațiia)
POLITEHNIZÁRE ~ări f. Orientarea învățământului de cultură generală spre însușirea cunoștințelor tehnice și spre aplicarea lor în practică. /<rus. politehnizația
a politehnizá vb., ind. prez. 1 sg. politehnizéz

politehnizare dex

Intrare: politehnizare
politehnizare substantiv feminin
Intrare: politehniza
politehniza verb grupa I conjugarea a II-a