13 definiții pentru politehnică
POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce,
adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe specialități tehnice. ◊ Institut Politehnic (și substantivat,
f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din
fr. polytechnique. POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce,
adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊ Institut politehnic (și substantivat,
f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din
fr. polytechnique. POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -e,
adj. Care cuprinde sau privește mai multe științe sau meserii practice. Școală politehnică. Învățămîntul politehnic dă elevilor cunoștințe despre producția modernă. ♦ (Substantivat,
f. sau, învechit și arhaizant,
n.) Instituție de învățămînt superior unde se pregătesc cadre pentru diferite specialități tehnice. Matei [Eminovici] urmează politehnicul din Praga. CĂLINESCU, E. 23.
politéhnic adj. m.,
pl. politéhnici;
f. politéhnică,
pl. politéhnice
politéhnică s. f.,
g.-d. art. politéhnicii
politéhnică s. f., g.-d. art. politéhnicii[1] POLITÉHNIC, -Ă adj. Care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (și s.f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă].
POLITÉHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialități tehnice. ♦ institut ~ (și
s. f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. (< fr. polytechnique)
POLITÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de diferite ramuri tehnice sau diferite științe tehnice; propriu diferitelor ramuri tehnice sau diferitelor științe tehnice. Învățământ ~. /<fr. polytechnique politechnic a. care îmbrățișează mai multe arte sau științe: Școală politehnică, menită a da specialiști pentru diferite servicii publice: artilerie, geniu, mine, poduri și șosele.
*politécnic și
-téhnic, -ă adj. (vgr. polýs, mult, și tecnic, saŭ d. vgr. polý-tehnos, știutor de multe arte). Care cuprinde maĭ multe științe inginereștĭ: școală politecnică (podurĭ și șosele, mine, electricitate ș. a.). S. f., pl. ĭ. Școală politecnică.
*politecnicián și
-tehn- m., pl. ĭenĭ (fr. polytechnicien). Elev de la școala politecnica. – Nu e greșit nicĭ politecnic (ca academic, critic, istoric, mecanic).
Politehnică dex online | sinonim
Politehnică definitie
Intrare: politehnică
politehnică substantiv feminin