politehnic definitie

11 definiții pentru politehnic

POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe specialități tehnice. ◊ Institut Politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique.
POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -ce, adj. Care cuprinde sau se referă la mai multe științe tehnice. ◊ Institut politehnic (și substantivat, f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc cadre de specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. – Din fr. polytechnique.
POLITÉHNIC, -Ă, politehnici, -e, adj. Care cuprinde sau privește mai multe științe sau meserii practice. Școală politehnică. Învățămîntul politehnic dă elevilor cunoștințe despre producția modernă. ♦ (Substantivat, f. sau, învechit și arhaizant, n.) Instituție de învățămînt superior unde se pregătesc cadre pentru diferite specialități tehnice. Matei [Eminovici] urmează politehnicul din Praga. CĂLINESCU, E. 23.
politéhnic adj. m., pl. politéhnici; f. politéhnică, pl. politéhnice
politéhnic adj. → tehnic
POLITÉHNIC, -Ă adj. Care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (și s.f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă].
POLITÉHNIC, -Ă adj. referitor la, care cuprinde mai multe specialități tehnice. ♦ institut ~ (și s. f.) = insituție de învățământ superior care pregătește specialiști în diferite domenii ale științelor tehnice. (< fr. polytechnique)
POLITÉHNIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de diferite ramuri tehnice sau diferite științe tehnice; propriu diferitelor ramuri tehnice sau diferitelor științe tehnice. Învățământ ~. /<fr. polytechnique
politechnic a. care îmbrățișează mai multe arte sau științe: Școală politehnică, menită a da specialiști pentru diferite servicii publice: artilerie, geniu, mine, poduri și șosele.
*politécnic și -téhnic, -ă adj. (vgr. polýs, mult, și tecnic, saŭ d. vgr. polý-tehnos, știutor de multe arte). Care cuprinde maĭ multe științe inginereștĭ: școală politecnică (podurĭ și șosele, mine, electricitate ș. a.). S. f., pl. ĭ. Școală politecnică.
*politecnicián și -tehn- m., pl. ĭenĭ (fr. polytechnicien). Elev de la școala politecnica. – Nu e greșit nicĭ politecnic (ca academic, critic, istoric, mecanic).

politehnic dex

Intrare: politehnic
politehnic adjectiv