polisintetism definitie

8 definiții pentru polisintetism

POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
POLISINTETÍSM s. n. Caracteristică, proprietate a unei limbi de a fi polisintetică; caracter polisintetic. – Din fr. polysynthétisme.
polisintetísm s. n.
polisintetísm s. n.
POLISINTETÍSM s.n. Faptul, însușirea de a fi polisintetic. [< fr. polysynthéthisme].
POLISINTETÍSM s. n. caracter polisintetic al unei limbi. (< fr. polysynthéthisme)
POLISINTETÍSM n. Caracter polisintetic al limbii. /<fr. polysynthetisme
POLISINTETÍSM s. n. (< fr. polysynthéthisme): însușire a unei limbi în care părțile principale și secundare ale propoziției sunt încorporate într-un singur cuvânt, al cărui punct de plecare este predicatul (v. limbă incorporantă).

polisintetism dex

Intrare: polisintetism
polisintetism substantiv neutru