polisintetic definitie

11 definiții pentru polisintetic

POLISINTÉTIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Care are frazele formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique.
POLISINTÉTIC, -Ă, polisintetici, -ce, adj. (Despre unele limbi) Ale cărei fraze sunt formate dintr-un singur termen, ca rezultat al unirii tuturor părților frazei într-un lung cuvânt compus. – Din fr. polysynthétique.
polisintétic adj. m., pl. polisintétici; f. polisintétică, pl. polisintétice
polisintétic adj. → sintetic
POLISINTÉTIC adj. (LINGV.) incorporant. (Limbă ~.)
POLISINTÉTIC, -Ă adj. (Despre limbi) Care folosește, în cadrul propoziției, cuvinte lungi și complexe, corespunzătoare mai multor cuvinte din alte limbi; incorporant. [< fr. polysynthétique].
POLISINTÉTIC, -Ă adj. (despre unele limbi) care încorporează într-un singur cuvânt toate părțile de propoziție; încorporant. (< fr. polysynthétique)
POLISINTÉTIC ~că (~ci, ~ce) (despre limbi) Care redă sensurile gramaticale ale cuvintelor printr-o succesiune de afixe. /<fr. polysynthétique
*polisintétic, -ă adj. (d. vgr. polýs, mult, și sintetic). Gram. Se zice despre o limbă în care diversele părțĭ ale frazeĭ se contrag într’un fel de prescurtare care formează un singur cuvînt lung, ca în cele maĭ multe limbĭ americane.
POLISINTETIC adj. (LINGV.) incorporant. (Limbă ~.)
POLISINTÉTIC, -Ă adj. (< fr. polysynthétique): în sintagma limbă polisintetică (v.).

polisintetic dex

Intrare: polisintetic
polisintetic adjectiv