polip definitie

15 definiții pentru polip

POLÍP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț, cu un orificiu buco-anal înconjurat de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. [Acc. și: pólip] – Din fr. polype.
POLÍP, polipi, s. m. 1. Nume generic dat animalelor celenterate de forma unui săculeț și cu gura înconjurată de tentacule, care trăiesc fixate. 2. Tumoare benignă care se formează pe unele mucoase. – Din fr. polype.
POLÍP, polipi, s. m. 1. Animal acvatic nevertebrat, cu corpul moale și cu gura înconjurată de tentacule, cu ajutorul cărora se mișcă și-și prinde hrana. 2. (Mai ales la pl.) Excrescență cărnoasă care se formează uneori pe mucoasa nasului, a urechii sau a altor organe. V. vegetație.
políp/pólip s. m., pl. polípi/pólipi
políp s. m., pl. polípi
POLÍP s. (MED.) vegetație.
POLÍP s.m. 1. Animal nevertebrat de apă care are capul înconjurat de tentacule. 2. Excrescență cărnoasă formată pe mucoasa nasului, a laringelui etc. [< fr. polype, cf. lat. polypus, gr. polypous < polys – numeros, pous – picior].
POLÍP1 s. m. 1. animal celenterat fixat, cu corpul în formă de săculeț, cu un orificiu buco-anal, înconjurat de tentacule. 2. excrescență pediculată, cărnoasă sau fibroasă, care apare pe mucoasa nasului, a laringelui etc. (< fr. polype)
POLIP2(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous)
POLÍP ~i m. (nume generic) 1) Animal celenterat sedentar cu corp moale, cilindric având tentacule în jurul gurii. 2) Excrescență patologică cărnoasă pe suprafața unei mucoase. /<fr. polype
polip m. 1. clasă de zoofite, coprinzând animalele acvatice cari n’au organe speciale de locomoțiune, ca coralul, hidra, etc.; 2. în chirurgie: excrescență cărnoasă ce se formează mai ales pe mucoasele nasului, urechii, larinxului.
políp m. (fr. polype, d. lat. pólypus, polypi, care vine d. vgr. polýpus, polýpodos, cracatiță, polip, d. polýs, mult, și pûs, podós, picĭor. V. calapod). Zoofit acŭatic fără organe de locomoțiune, ca mărgeanu, idra ș. a. Med. Excrescență cărnoasă (vegetațiune) în nas, gît orĭ urechĭ.
POLIP s. (MED.) vegetație.
PÓLIP (< fr., lat., germ.; {s} gr. polipous < polis „mai mulți” + pous „picior”) s. m. 1. (ZOOL.) Denumire dată celenteratelor fixate, care au formă de săculeț, cu un orificiu buco-anal înconjurat de tentacule la polul superior; se înmulțesc prin înmugurire sau diviziune și trăiesc solitar (ex. hidra, dedițelul-de-mare) sau în colonii (polipii coralieri, v. corali). 2. Tumoră benignă, pedunculată, care se dezvoltă pe o mucoasă (ex. p. nazal, p. colului uterin, p. rectali, p. colonului). În unele cazuri pot evolua spre tumori maligne (în special p. aparatului digestiv).
POLIP-, v. POLIPO-.~ectomie (v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a polipilor.

polip dex

Intrare: polip (pref.)
polip pref.
Intrare: polip (subst. - ó)
polip subst. - ó
Intrare: polip (subst. - í)
polip subst. - í substantiv masculin