poligonacee definitie

11 definiții pentru poligonacee

POLIGONACÉE, poligonacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale cuprinzând hrișcă, troscotul, ștevia, spanacul etc.; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacée, lat. polygonaceae.
POLIGONACÉE, poligonacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate apetale; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: -ce-e] – Din fr. polygonacées, lat. polygonaceae.
poligonacée s. f., art. poligonacéea, g.-d. art. poligonacéei; pl. poligonacée
poligonacée s. f., pl. poligonacée
POLIGONACÉE s. (BOT.) (rar) poligonee.
POLIGONACÉE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate apetale din care fac parte măcrișul, spanacul etc.; poligonee; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. polygonacées].
POLIGONACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate apetale: măcrișul, spanacul etc. (< fr. polygonacées)
POLIGONACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee cu frunze alterne, flori mici, fără petale, și fructe nuculiforme în trei muchii (reprezentanți: măcrișul, troscotul, hrișca etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. polygonacées, lat. polygonaceae
*poligonacéŭ, -ée adj., pl. tot ee (d. polýgonum, numele planteĭ „moțu curcanuluĭ” în bot.). Bot. Din familia moțuluĭ curcanuluĭ. F. pl. Familie de plante al căror tip e moțu curcanuluĭ, din care face parte și măcrișu, răculețu, reventu, stevia, troscotu ș. a.
POLIGONACEE s. (BOT.) (rar) poligonee.
POLIGONACÉE (< fr.) s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate, cele mai multe erbacee, cu frunze alterne, întregi, simple, cu stipele concrescute, cu flori mici, cu perigon sepaloid sau petaloid, larg răspândite pe glob (Polyagonacee). Cuprinde unele plante de cultură ca hrișca și reventul, dar majoritatea sunt plante spontane (ex. troscotul, ștevia, broscarița).

poligonacee dex

Intrare: poligonacee
poligonacee substantiv feminin