POLICONDENSÁRE, policondensări, s. f. (Chim.) Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation).

POLICONDENSÁRE s. f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. – Poli- + condensare (după fr., engl. polycondensation, germ. Polykondensation).

!policondensáre s. f., g.-d. art. policondensắrii; pl. policondensări

policondensáre s. f., g.-d. art. policondensării

POLICONDENSÁRE s.f. Reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produse secundare. [După fr. polycondensation].

POLICONDENSÁRE s. f. reacție de combinare a unor monomeri într-o macromoleculă, cu eliminarea unor produse secundare. (după fr. polycondensation, germ. Polykondensation)

POLICONDENSÁRE (< poli- + condensare) s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în care are loc unirea alternantă a mai multor molecule de reactanți într-o macromoleculă, cu eliminarea concomitentă a unor produși secundari (apă, amoniac, acid clorhidric etc.). Se aplică în ind. chimică la obținerea poliamidelor, rășinilor sintetice, polimerilor silico-organici. P. și procesele similare stau la baza biosintezei protidelor, acizilor nucleici, celulozei.