polițai definitie

11 definiții pentru polițai

POLIȚÁI, polițai, s. m. 1. (Înv.) Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare; polițmaistru. ♦ Sergent de stradă sau agent de poliție. 2. (Fam.) Polițist. – Din germ. Polizei.
POLIȚÁI, polițai, s. m. Șef al poliției într-un oraș de provincie sau într-o circumscripție de oraș mai mare, în vechea organizare a țării; polițmaistru. ♦ (În trecut) Sergent de stradă sau agent de poliție. – Din germ. Polizei.
POLIȚÁI, polițai, s. m. (În vechea organizare administrativă) Șeful poliției în orașele de provincie sau în circumscripțiile unui oraș mai mare. V. comisar, chestor. Șeful gării vorbea cu un polițai. DUMITRIU, N. 71. Du-te la polițai și la prefect și spune-le întîmplarea, ca să facă cercetări. SADOVEANU, B. 72. ◊ (Metaforic) Deodată un erete, Polițai din naștere, Peste baltă și boschete, Vine-n recunoaștere. TOPÎRCEANU, P. 152. ♦ Sergent de stradă. Noaptea nu s-auzeau decît țignalele prelungi ale polițailor. CAMILAR, N. II 136.
polițái (înv., fam.) s. m., pl. polițái, art. polițáii
polițái s. m., pl. polițái, art. polițáii
POLIȚÁI s. polițist, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.
POLIȚÁI ~ m. înv. 1) Șef al poliției unui oraș sau al unei circumscripții dintr-un oraș. 2) v. POLIȚIST2. /<germ. Polizei
polițaiu m. șef de poliție. [Nemț. POLIZEI(LIEUTENANT)].
polițáĭ m., pl. tot așa (rus. [d. germ] policaĭ-, policeĭ- saŭ polic- méĭster, maestru polițiiĭ). Chestor, șefu poliții unuĭ oraș (numit prefect de poliție în orașele marĭ). – Pop. și polițár.
POLIȚAI s. polițist, (înv. și reg.) polițar, (înv.) polițmaistru, (arg.) sticlete.
polițai, polițai s. m. 1. (înv.) sergent de stradă 2. (peior.) polițist

polițai dex

Intrare: polițai
polițai substantiv masculin