polenizație definitie

11 definiții pentru polenizație

POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.
POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație.
POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.
POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație.
polenizáție (-ți-e) s. f., art. polenizáția (-ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (-ți-i-)
polenizáție s. f. (sil. -ți-e), art. polenizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (sil. -ți-i-)
POLENIZÁȚIE s. v. polenizare.
POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation].
POLINIZÁȚIE s.f. v. polenizație.
POLENIZÁȚIE s. f. polenizare. (< fr. pollinisation)
polenizație s. v. POLENIZARE.

polenizație dex

Intrare: polenizație
polenizație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e
polinizație