polder definitie

9 definiții pentru polder

PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din germ. Polder.
PÓLDER, poldere, s. n. Nume dat în Olanda unei porțiuni joase de uscat smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare. – Din germ. Polder.
PÓLDER s. m. Marșă.
!pólder s. n., pl. póldere
pólder s. n.
PÓLDER s.n. (Geol.) Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. [< fr., ol. polder, germ. Polder].
PÓLDER s. n. porțiune joasă de uscat formată de depunerile rămase după retragerea apelor mării; marșă. (< germ. Polder)
pólder s. n. Porțiune de pământ smulsă mării prin îndiguire ◊ „Pompa a fost folosită pentru a scoate apă de mare de pe un polder (teren recuperat din mare) de 1500 hectare, precizează ziarul «Le Monde».” Sc. 21 VI 83 p. 3 (din fr., ol. polder, germ. Polder; cuv. este mai vechi în română, cel puțin din anii ’30)
PÓLDER (< germ. {i}) s. m. Nume dat unei porțiuni joase de uscat, smulsă mării sau unui lac maritim prin îndiguire și drenare, pentru a fi folosită în agricultură. Termenul a fost utilizat inițial în Olanda, unde astfel de lucrări s-au făcut de mult timp și pe mari întinderi. Există însă tendința de a fi extins și la alte situații, mai mult sau mai puțin similare, de ex. pentru suprafețele îndiguite din lunca Dunării.

polder dex

Intrare: polder
polder substantiv neutru