polcovnicie definitie

7 definiții pentru polcovnicie

POLCOVNICÍE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.
POLCOVNICÍE s. f. (Înv.) Funcția de polcovnic, autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. – Polcovnic + suf. -ie.
POLCOVNICÍE s. f. (Învechit) Funcția de polcovnic (2), autoritatea reprezentată printr-un polcovnic. Pe Susana am plîns-o ș-am îngropat-o în apropiere de fîntînă, dar n-am putut s-o slujesc de frica polcovniciei. DELAVRANCEA, S. 235. Căpităniile din afară se mai înmulțiră în urmă și se întocmi și cîte o polcovnicie de fiecare județ. BĂLCESCU, O. I 35.
polcovnicíe (înv.) s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíei
polcovnicíe s. f., art. polcovnicía, g.-d. polcovnicíi, art. polcovnicíei
polcovnicie f. od. grad de polcovnic: polcovniciile de poteră FIL.
polcovnicíe f. (d. polcovnic). Vechĭ. Gradu de polcovnic.

polcovnicie dex

Intrare: polcovnicie
polcovnicie