polarimetrie definitie

8 definiții pentru polarimetrie

POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.
POLARIMETRÍE s. f. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optic active cu ajutorul polarimetrului. – Din fr. polarimétrie.
POLARIMETRÍE, polarimetrii, s. f. Metodă de analiză cantitativă, bazată pe rotirea planului de polarizare a unei radiații de către un strat din substanța cercetată.
polarimetríe (-me-tri-) s. f., art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei
polarimetríe s. f. (sil. -tri-), art. polarimetría, g.-d. polarimetríi, art. polarimetríei
POLARIMETRÍE s.f. (Fiz.) Metodă de analiză cantitativă a substanțelor cu activitate optică, bazată pe măsurarea unghiului cu care o anumită cantitate de soluție a substanței rotește planul luminii polarizate. [Gen. -iei. / < fr. polarimétrie].
POLARIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă a substanțelor bazată pe măsurarea unghiului cu care o substanță optic activă rotește planul de polarizare a luminii. (< fr. polarimétrie)
POLARIMETRÍE f. fiz. Metodă de analiză cantitativă a substanțelor optice active. /<fr. polarimétrie

polarimetrie dex

Intrare: polarimetrie
polarimetrie substantiv feminin
  • silabisire: -tri-